Think for yourself! It helps.

Despre importanta votului

Acum ceva vreme, in timp ce filozofam cu usurinta despre inimaginabila absenta de la vot a oamenilor civilizati, am incercat, din motive de corectitudine intelectuala, sa imi asum si pozitia adversa. Sa vad lumea prin ochii celor care inteleg de ce este votul important dar simt ca nu are rost sa voteze. Pentru ca, aici in Romania, traim cateodata situatia absurda a tensiunii dintre responsabilitatea votului si imposibilitatea sa. Motivul declarat al neputintei este inexistenta unei alternative viabile de vot, una care sa poata sa ii reprezinte si pe oamenii inteligenti, educati si civilizati. Aceasta tensiune are doua rezolvari posibile. Unii dintre noi iau principiile in brate si voteaza urat. Ei sustin ca principiul are o valoare mai mare decat directia de moment a votului. Altii aleg calea linistii sufletesti si se prefac ca alegerile nici nu exista. Ei stiu ca nu poti avea liniste daca iti asumi tensiunea unei alegeri proaste. Acesti oameni nu isi doresc altceva decat sa fie fericiti. Pot spune ca le invidiez linistea stiind ca pe mine ma va ocoli pe viitor. Pentru ca odata ce intelegi si accepti importanta unei actiuni nu o mai poti ignora. Dati-mi voie sa va povestesc ce am inteles pana acum intr-un fel putin mai echilibrat decat as fi facut-o cu ceva timp in urma. Sustinerea temporara a unei pozitii adverse mi-a adus putin mai multa intelegere.

Ce este votul si la ce ne foloseste?

Democratia noastra are o inerenta separatie intre reprezentanti si reprezentati, intre politicieni si cetatenii care ii aleg, intre societatea civila si putere. Aceasta separatie este definitia democratiei reprezentative si fara ea am trai in alta forma de guvernamant. Insa nu este o separatie totala, doar una functionala. Si asta pentru ca societatea civila trebuie sa controleze puterea la fel cum puterea controleaza viata noastra de zi cu zi (control trebuie citit aici in cheia influentei). In mod ideal, aceasta stare de lucruri inseamna ca societatea isi alege conducatorii pe care ii doreste iar acestia sunt managerii temporari ai societatii. Sunt mai multe instrumente prin care acest control se realizeaza insa cel mai puternic / important este votul.

Votul este o alegere in multe feluri. In primul rand este evidenta alegere intre candidati – partide sau politicieni. Cei care au fost alesi de cei mai multi oameni sunt cei care vor ocupa pozitiile de conducere. Fraza asta, una simpla si evidenta pune totusi in extrema dificultate majoritatea cetatenilor – oamenii simt ca alegerea lor nu conteaza pentru ca rezultatul final este rar pe masura dorintelor lor. Problema este una de relativitate psihologica. Votul tau este o alegere totala, un 100% absolut. Faptul ca alesul tau nu reuseste sa obtina o victorie atat de clara lasa loc frustrarii. De asemenea identificarea cu alegerea facuta – cu omul/partidul ales, te face sa simti infrangerile intr-un mod personal.
Dar votul este si o alta alegere implicita si vitala. Pentru ca exista mereu o optiune default – cea la care se reduce evitarea alegerii. Orice cetatean poate sa nu isi exercite dreptul de vot. Aceasta este de fapt prima alegere pe care o faci – a vota sau a nu vota. Dar pentru ca societatea nu poate functiona democratic fara vot alegerea ta de a nu vota nu va duce la anularea importantei votului tau. Votul tau va avea in continuare relevanta insa optiunea pe care o vei sustine va fi cea a majoritatii printr-un procedeu simplu al realocarii. Sa zicem ca suntem o mana de oameni care voteaza pentru alegerea unui primar intr-un sat de munte. Din optiunile existente nu iti place niciuna asa ca preferi sa ii lasi pe altii sa voteze. Insa cu sau fara votul tau cei 100 oameni trebuie sa aiba un primar – altfel societatea lor se prabuseste functional. Prin urmare, daca inainte aveam un scor strans intre doi candidati si votul tau ar fi putut conta in ambele directii, acum votul tau nu va face decat sa sustina tabara majoritara. Cu alte cuvinte non-alegerea ta nu se poate traduce intr-o non-alegere finala ci doar in sustinerea alegerii facute de ceilalti. A nu vota este in sine acceptarea alegerii majoritatii. Conformarea cu societatea tocmai prin incercarea de a te delimita de ea. Ironic.
O a treia alegere legata de exercitarea votului este mai mult simbolica. A vota inseamna a sustine sistemul democratic din care faci parte. A nu vota inseamna a lasa pe altii sa il sustina. Pe cei care voteaza. Nu e chiar un vot impotriva democratiei dar este pe cat de aproape poti ajunge fara a incalca legea.

Votul este un mandat. Tu alegi pe cineva care sa te reprezinte in parlament. Din pacate acest adevar este din ce in ce mai putin vizibil pentru oamenii educati. Si ar ajuta aici cateva clarificari. In primul rand, doar pentru ca cei pe care i-ai votat tu sunt in opozitie si nu la putere nu inseamna ca nu esti reprezentat. Atata timp cat cei pe care ii votezi ajung in parlament ei sunt acolo ca reprezentanti ai tai si au datoria sa respecte mandatul pe care l-ai dat. Cu alte cuvinte sa incerce sa puna in aplicare planurile pe care ti le-au prezentat si cu care tu ai fost de acord. Sau macar sa atinga scopurile ce au devenit intre timp si ale tale. Ce se intampla insa cand votezi pe cineva care nu ajunge nici macar in parlament? Asta e un punct logic in care votul ca idee se strica – ratiunea lui de a fi este negata. Insa aceasta zona gri este din pacate necesara. Sa ne imaginam putin o lume in care oricine cu cel putin un vot primit intra in parlament – o lume fara prag electoral in care fiecare vot este reprezentat. Probabil ca nu ar ajunge Casa Poporului pentru toti parlamentarii – insa denumirea ar fi in sfarsti una corecta :). Prin urmare mandatul nu este mereu exercitat. Dar asta nu il face mai putin valabil. Intelegerea contractuala pe care o implica este valabila cu conditia ca destui oameni sa aleaga in acelasi fel. Poti sa iti imaginezi votul tau ca o parte dintr-un mandat colectiv. Un contract prin care politicianul (reprezentantul) este responsabil in fata fiecaruia dintre cei care au contribuit la mandatul sau in mod egal. Ceea ce este demn de mentionat este ca nu doar cei alesi direct de tine sunt responsbili in fata ta. Cei pe care nu i-ai mandatat dar au ajuns in pozitiile de reprezentanti au si ei o datorie fata de intreaga societate. Pozitia in parlament este responsabila fata de proprii votanti insa pozitia de la putere, controlul executiv, este responsabila in fata tuturor cetatenilor. Este insa o responsabilitate diferita. Daca atunci cand ai primit un vot esti responsabil sa faci lucrurile pe care le-ai promis celui care te-a votat, fata de intreaga masa a cetatenilor esti responsabil sa guvernezi in interesul lor dupa cat te pricepi tu mai bine (pentru a nu avea conflicte de alegere provenind din aceasta dubla responsabilitate, politicienii ar trebui mereu sa propuna la alegeri ideile lor cele mai bune). De aceea faptul ca partidul aflat la putere nu pare sa aiba interesul majoritatii in gand este un motiv puternic sa il contesti chiar daca nu ai votat pentru el. Daca nu ai votat deloc pare mai greu sa contesti puterea pentru ca intr-un fel ai votat pentru ei. Insa este perfect natural sa ii tragi la raspundere cand tehnic esti unul dintre cei care i-a sustinut indirect. De aceea in mod ironic cei dintre noi care nu au votat au un motiv mai puternic sa fie prezenti la mitingurile anti-psd din ultima vreme.

Votul nu iti da drepturi ulterioare, el este un drept in sine. Pentru ca lucrurile sa fie clare, drepturile tale nu deriva din alegerea ta in privinta exercitarii votului. Toate drepturile tale provin din existenta ta de om si cetatean al acestei tari. Inclusiv votul. Insa votul, ca drept in sine nu trebuie confundat cu restul activitatii civice. Ideea cum ca cei care nu au votat ar trebui sa vorbeasca mai putin in spatiul public este principial gresita. Chiar daca moral lucrurile ar putea fi vazute asa de majoritatea votantilor (eu personal nu sunt in intregime de acord cu asta) totusi, neexercitarea dreptului la vot este in sine o alegere iar aceasta alegere poate fi urmata de o activitate civica a celor care nu au votat in mod egal cu cei care au votat. Adica, chiar daca nu ai ales pe nimeni asta nu inseamna cu adevarat ca nu ai ales si implicit ii poti trage la raspundere pe cei care au beneficiat de (non)alegerea ta.
De asemenea, daca ai votat pentru partidul de la putere, asta nu iti confera in nici un fel vre-o superioritate in viata publica. Nici morala, in fata celor care au votat cu “pierzatorii”, dar nici practica – de exemplu cresteri preferentiale de salarii pentru categoriile de votanti ai castigatorilor. Aceasta practica pusa subtil in aplicare in Romania ar trebui sa porneasca alarme in capul celor care beneficiaza de ea. Intrebarea simpla care se pune este ce vei face cand nu vei avea norocul sa votezi cu castigatorii? Te vei bucura atunci de acest gen de inegalitate asa cum te bucuri acum? Un partid care ia astfel de decizii este unul care isi vede propriul interes intr-o proportie mai mare decat interesul tarii pe care o conduce. Iti doresti un astfel de partid la putere? Probabil ca nu.

Votul este o responsabilitate fata de ceilalti. Pentru ca nu traim singuri pe acest pamant. Pentru ca facem parte dintr-o societate. Si ceea ce se intampla cu ceilalti te priveste in mod direct. Asta cel putin daca iti doresti ca si ceea ce se va intampla cu tine sa ii priveasca pe ceilalti. Cu alte cuvinte daca nu vrei sa privesti viata in fata de unul singur atunci ar trebui sa iti asumi partea ta de responsabilitate. Daca accepti participarea sociala atunci esti responsabil in diferite grade de propria persoana, de propria familie si de grupurile sociale sau administrative din care faci parte.
Votul este o alegere pentru viitorul nostru al tuturor. Mai mult decat viata ta, a carei fericire poate crezi ca o ai gata asigurata, daca iti pasa de viata celorlalti oare nu vrei sa contribui la alegerea cea mai buna pentru ei? Esti oare incapabil sa faci o judecata de valoare intr-un caz atat de important? Atunci care este utilitatea ta sociala? De altfel majoritatea suntem obisnuiti sa judecam deciziile guvernantilor. Cateodata zicem ca sunt bune, cateodata ca sunt proaste iar dupa ceva timp ne dam cu parerea asa in general – daca au facut mai mult bine, daca au facut mai mult rau in cutare perioada de timp. De ce sa nu pui votul acolo unde iti este gura. Daca intelegi destul cat sa iti dai cu parerea de ce sa nu ii dai parerii tale si o oarecare greutate?

Votul este o responsabilitate fata de tine insuti. Nimeni nu apreciaza lipsa de control asupra propriei vieti. Din pacate, de prea multe ori traim cu aceasta senzatie. Viata ne ia pe valurile ei si cateodata ne ridica, alte dati ne rostogoleste de nu stim pe unde sa iesim sa luam o gura de aer. Toate astea ne fac sa ne simtim deseori ca niste sobolani intr-o cusca. Si atunci de ce sa nu alegem atunci cand, atat de rar, putem alege? Daca ceva in viata asta e la alegerea noastra atunci de ce sa nu ne asumam aceasta responsabilitate. Decizia de a fi responsabil de viata ta este una care te ridica de la nivelul de animal la nivelul de om. Un nivel la care eu personal imi doresc sa fiu cat pot de mult. Daca am ramane in tara asta doar cinci oameni – ceea ce va fi foarte probabil in cativa ani 🙂 – votul tau ar avea greutatea a 1/5 din puterea acestei tari. Cu alte cuvinte cand colegul te-ar ruga sa votezi pentru el pentru ca o sa iti creasca salariul ai putea sa te lasi mai greu. De exemplu pentru 2 beri in loc de una. Dar pentru ca suntem putin mai multi avem iluzia ca putem ceda mai usor pastrand o infima parte din responsabilitatea sociala. Numarul mare de voturi este deseori confundat cu scaderea importantei votului ca si instrument. Insa e o mare diferenta intre relativa importanta a unui singur vot in rezultatul final si rolul esential al votului in sine. Tocmai respectarea cu sfintenie a fiecarui vot personal contribuie la importanta votului in sine. Pentru ca altfel am ajunge mult prea usor in lumea fara vot.

Lumea fara vot. Ce se intampla cand votul incepe sa isi piarda importanta?

Intotdeauna am fost incercat de o mirare involuntara in fata atitudinii de dispret fata de vot sau de ignorare a lui. Am simtit mereu ca omul din fata mea face o eroare fatala pe care nu o intelege. Si totusi niciodata cuvintele nu mi-au venit prea usor atunci cand a trebuit sa explic ceea ce simt. Ratiunea din spatele mirarii nu a capatat usor forma. Chiar si atunci cand incercam sa explic importanta mersului la vot imi era mai usor sa o explic din perspectiva individuala/personala directa decat din perspectiva sociala. Insa cel mai important lucru in privinta votului este dimensiunea lui sociala, modul in care modeleaza societatea prin simpla sa existenta. Pentru ca, fara vot, societatea asa cum o intelegem si o acceptam noi s-ar dezintegra. Prin urmare refuzul votului este un gest antisocial care te pune in afara societatii din care pretinzi ca faci parte. Precum un om in afara timpului sau. Sau, mai corect spus, un om bine pregatit pentru urmatoarea forma de organizare sociala – una fara drept de vot.

Ce se poate intampla cand absenteismul este majoritar? Sa incercam o paralela simpla cu datul cu banul. Fiecare dintre noi stie ca sansa de a pica o parte a banului la o singura aruncare este de 50%. Conform modului in care statistica se aplica lumii reale cu cat dai mai des cu banul cu atat sansele ca numarul de caderi pe o parte sa se aproprie de procentul cunoscut ca fiind corect. Cu alte cuvinte daca dai de 10 ori ai mai putine sanse sa primesti un perfect 50% decat daca dai de 10000 de ori (pentru explicatii suplimentare puteti apela direct numarul meu de telefon). Ideile despre cum ar trebui sa fie condusa societatea sunt raspandite printre cetateni la fel ca procentele de reusita ale unei aruncari cu banul. Fiecare dintre idei are o anumita sustinere – x% dintre cetateni o sustin. Pentru o reprezentare cat mai fidela a acestor idei in mintea politicienilor trebuie sa se intample doua lucruri. Primul este ca oamenii sa voteze conform cu ideile lor principale iar al doilea sa voteze in numar cat mai mare. Asa cum la un numar mic de aruncari ale monezii rezultatele pot fi usor distorsionate, in acelasi fel, la o prezenta mica la vot, rezultatele nu vor respecta raspandirea ideilor in spectrului social. Ideea in sine ca votul transmite modul de gandire al cetatenilor intr-o vointa conducatoare eficienta ar fi pierduta iar votul ar deveni mai degraba o problema de noroc – sau de pacaleala – asa cum o sa explic mai jos. Celor care sustin ca deja ziua votului este o mare comedie jucata cu populatia in rolul principal incerc astfel sa le explic ca indiferent daca am ajuns sau nu deja aici exista o metoda simpla de a refuza jocul aranjat – prezenta masiva la vot este primul pas.
Pentru exemplificare sa luam cazul unei decizii sociale punctuale. Sa zicem ca vorbim de o lege care sa interzica homosexualitatea. Si sa zicem ca 80% dintre noi sunt impotriva unei astfel de legi iar 20% o considera benefica. Cand subiectul capata destula greutate sociala poporul este chestionat in aceasta privinta cu ocazia unui referendum. Cu cat prezenta la vot este mai mica cu atat rezultatul votului va putea fi mai usor distorsionat – fie in mod natural (asa cum am explicat mai sus), fie printr-o puternica sustinere politica a prezentei la vot doar a celor care au parerea minoritara. Cu cat vor fi mai putini votanti cu atat sansele ca votul sa fie deturnat de cei 20% mai rigizi in pareri vor fi mai mari. Si imi pot imagina frustrarea majoritatii celor 80% cand se vor trezi intr-o dimineata intr-o societate opresiva. Probabil se vor gandi ca se intampla sa traiasca intr-o lume pe care nu o mai inteleg, cu idei complet diferite de ale lor. Poate se vor gandi sa emigreze repede intr-o tara mai prietenoasa inainte sa se interzica avortul, partidele politice si proprietatea.

Avem si o alta problema de subminare a votului pe langa absenteism, una la care am facut deja referire mai sus. Si anume votul manipulat sau pur si simplu negandit, fara substanta. Eu i-as spune vot fals. In mod normal alegerea se face dupa niste reguli personale ce tin de principii, valori si planuri de viitor. In felul acesta puterea este legata reprezentativ pe cat posibil de fiecare dintre votanti. Dar exista multe subterfugii prin care votantii pot fi pacaliti (sau se auto-pacalesc) sa ignore propria ratiune in avantajul unor sentimente sau senzatii de moment. Ca de exemplu atunci cand voteaza un politician pentru felul in care arata, se imbraca sau zambeste. Sau atunci cand voteaza un partid din obisnuinta cam in acelasi fel in care sustin echipa favorita de fotbal. Sau cand voteaza intr-un mod automat precum intregul lor grup social sau cum li se spune sa voteze (de catre o ruda, un comentator tv etc.). Exista si situatia in care un candidat sustine o pozitie minora ca importanta sociala dar puternic sentimentala pentru votanti. In acest caz va primi votul tuturor celor care sustin cu putere aceasta pozitie desi pozitia in sine nu e relevanta cu adevarat pentru viitorul tarii. Alte idei economice sau de politica devin irelevante pentru ca nu au atasata o incarcatura emotionala. Si asta in ciuda faptului ca ele vor defini in mare masura viata societatii cand vor fi puse in aplicare. Si nu de putine ori daca votantul ar fi fost mai atent la aceste idei ar fi observat ca exista un grad mic de compatibilitate intre gandirea sa si cea a omului pe care l-a votat.

Pentru a contracara aceasta problema nu este de ajuns prezenta masiva la vot (desi ea ajuta). Suplimentar trebuie folosita o dubla responsabilitate sociala. Pe de o parte este responsabilitatea votantilor sa nu aleaga cu inima mai degraba decat cu capul. Acest lucru se intampla cel mai des din cauza unei educatii civice deficitare insa i se poate intampla oricui in diverse momente. De aceea, la fiecare alegere, este utila intrebarea – oare nu cumva aceasta alegere a mea este o greseala? Surprinzator, simplul gand la aceasta posibilitate deschide mintea celor mai multi dintre noi. Pentru ca in mod natural suntem complet opaci la orice altceva decat alegerea gata facuta. Problema in acest caz nu este sa facem o alegere ci sa ne acordam ragazul necesar pentru a o intelege imediat dupa momentul in care am facut-o si inainte de momentul in care o consfintim prin vot.
Cand politicienii incearca sa il pacaleasca pe cetatean responsabilitate este impartita. Pe de o parte este vina cetateanului care se lasa manipulat. Nu vreau sa acuz pe nimeni pentru ca parerea mea personala este ca oricine poate fi manipulat – doar nivelul difera. Insa simpla cercetare cu atentie si auto-sinceritate a deciziilor trecute si a efectelor ulterioare e un bun antidot. El nu va merge intotdeauna insa daca la o prima alegere ai fost pacalit si ai inteles asta atunci e mult mai dificil sa fii pacalit ulterior. Existenta partidelor politice face mai usoara utilizarea memoriei noastre colective pentru a face alegerile corecte. Pentru ca partidele sunt responsabile de candidatii lor si nu este de ajuns sa se debaraseze de un politician ce nu mai este apreciat pentru a fi uitat rolul lor in alegerea sa. De altfel aceasta este responsabilitatea lor politica – a doua responsabilitate despre care vorbeam – si ea se traduce prin nivelul de credit social al partidului. Pe de o parte prin pierderea de incredere atunci cand candidatii sau politicile sustinute au afecte negative, pe de alta parte prin credit suplimentar atunci cand deciziile politice duc la succese economice sau nationale. Fiecare cetatean are responsabilitatea civica de a isi folosi memoria si a inregistra creditul (sau lipsa sa) pentru fiecare dintre partidele politice active si nu doar pentru politicienii implicati. Responsabilitatea unui om politic nu poate fi separata de cea a partidului din care face parte. Ele merg mana in mana la alegeri. Sunt multi cei care vad o problema in Dragnea si vor uita bucurosi responsabilitatea partidului odata cu plecarea baronului sef. Democratia nu functioneaza asa.

Calea catre viitorul glorios

Lumea noastra e plina de forma fara fond. Imaginea (perceptia) este de prea multe ori mai impotanta decat sensul sau realitatea ei. Golirea de importanta a votului va duce la irelevanta lui. Absurditatea va fi evidenta dar neasumata public. Nimeni nu isi va asuma responsabilitatea rezultatului final in care votul ca instrument va fi confiscat de o alta forma de guvernare. Capatul acestui drum periculos este reprezentat de votul de forma, asa cum era el in comunism. Randuri peste randuri de oameni – roboti votanti – pregatiti sa ridice mana la comanda altei fiinte umane. Masinarii de alegere cu 100% a unei unice optiuni. Absurdul calare pe absurd intr-un mars al dezumanizarii. Uitati-va la congresele comuniste din istoria recenta a Romaniei. Credeti ca oamenii aceia ce aplaudau sincron si la comanda erau oameni? Nici pentru ei votul nu conta desi poate si-ar fi dorit sa conteze. Cand destui dintre noi o sa simta imposibilitatea alegerii la fel ca ei atunci va fi deja prea tarziu.

Toata povestea asta explica de ce, atunci cand vorbim de vot, cel mai important lucru este sa alegi sa iti exerciti acest drept. Comparativ cu asta nici macar nu mai  conteaza pe cine alegi, de ce sau cum explici prietenilor. Toate astea sunt irelevante in comparatie cu prezenta ta efectiva in randul cetatenilor. Pentru cei care nu sunt multumiti cu atat de putin voi incerca pe viitor si un Mic Ghid de Vot – Cum sa alegi cand nu ai ce alege.

Spread the love

Leave a Reply

Your email address will not be published.