Think for yourself! It helps.

Mastodontul

I. Inceputul – hopes and reality

La inceput am fost si eu angajat ca tot omul. Sau mai bine zis ca toti oamenii din jurul meu. Pentru ca asta e lumea in care am trait eu. Cea a oamenilor angajati. Nu am cunoscut patroni, cu rare exceptii si atunci superficial, iar parintii mi-au explicat de la inceput ca scopul in viata e sa gasesti o slujba buna, de preferinta afara. Din pacate nu mi-a placut. Spun din pacate pentru ca viata de angajat mi-ar fi lasat timp pentru multe alte placeri. Nu stiu cum e in alte domenii, dar in domeniul meu e usor de gasit un post caldut care sa te lase sa traiesti o viata hedonista. Sau daca iti doresti, un post care sa te motiveze puternic si sa iti deschida orizontul. E la alegere. Dar mie nu mi-a placut sa am un sef. Si nu pentru ca sunt prea mandru (desi nu neg ca este si asta un motiv partial). Ci pentru ca am avut ghinion de sefi prosti. Nu oameni prosti ci sefi prosti. Oameni pe care nu i-as fi putut asculta pe termen lung decat in mod ipocrit. Iar ipocrizia nu a fost niciodata acceptabila in viziunea mea despre viata.

Pasul logic urmator a fost sa muncesc singur. Adica sa fiu un freelancer. Stiam sa fac si eu un website. Asta invatasem pana atunci. Insa nici macar asta nu stiam sa fac de la un cap la celalalt. Eu nu puteam decat sa programez. Designul nu era pentru mine. Front-end-ul nici atat. Asa ca nici un website nu puteam sa fac chiar singur. Am inceput sa lucrez impreuna cu alti freelanceri, cu prieteni. Nu castigam prea bine dar eu inca stateam cu parintii asa ca nu imi trebuiau prea multi bani. Imi placea independenta, chiar daca nu era financiara.

Si a venit momentul in care un client potential nu a vrut sa lucreze cu noi pentru ca nu suntem o firma. Era bineinteles o prostie insa multa lume gandea asa pe atunci. Se pare ca doar o firma putea face ce faceam noi la nivelul corect de calitate. Asa ca am pierdut ceva vreme pe la registrul comertului (cei care se plang de timpul pierdut acum pentru infiintarea unei firme ar trebui sa stie ca a fost mult, mult mai rau) si am infiintat o firma. Avea sens. Nu lucram singur iar numele unei firme era mai impresionant decat numele meu. Si a mers – am avut mai multi clienti si am fost platiti mai bine.

Tin minte prima factura pe care am facut-o catre Wu Xing (numarul 000001 – optimismul a fost mereu prezent in viata mea profesionala si poate fi vazut si aici in numarul de zero-uri). Nu pot sa descriu emotia pe care am avut-o la primele intalniri, cat mi-am dorit sa facem o treaba buna si cat de fericit am fost cand a iesit bine in final. (Unul din lucrurile cu care ma mandresc pe plan profesional este ca Wu Xing este in continuare clientul nostru)

Acelea erau vremurile romantice. Cand orice era posibil. Pentru ca atunci cand pornesti o firma este altfel decat atunci cand te angajezi sau devii freelancer. O firma vine cu vise mai mult sau mai putin constiente sau asumate. Si a noastra nu a fost diferita. Era clar ca o sa fim cei mai buni, ca o sa crestem ca Fat Frumos dar o sa ramanem cool si simpatici. Visele nu sunt o problema pentru ca ele te trag in sus. Problema este timpul pe care il pui pe eticheta fiecarui vis. Iar timpul nu asculta de nimeni. Acum stiu ca experienta noastra in materie de business nu ne-ar fi permis niciodata sa ne atingem visele pe care le aveam. Ceea ce ne lipsea nu era calitatea, entuziasmul, banii sau orice alta resursa. Ne lipsea experienta. Nu stiam exact ce trebuie facut. Ne-ar fi trebuit mult tupeu combinat cu si mai mult noroc. Iar noi nu le-am avut impreuna. Ce am avut insa a fost calitate in munca, seriozitate si respect fata de clienti. Prin urmare baza de clienti a crescut. Afacerea insa mai lent.

II. Cum a aparut Underweb

Probabil ca era evident pentru oricine ca povestea de mai sus nu avea sa se termine bine. Si asa a fost – prima firma infiintata de mine s-a terminat cu probleme financiare (astea vin logic atunci cand nu stii foarte bine ce faci). Dar eram prea adanc implicat ca sa renunt. Aveam clienti care imi placeau, proiecte la care ma pricepeam. Imi placea prea mult independenta si nu vroiam ca povestea sa se termine cu un esec. Asa ca desi ar fi trebuit sa ma angajez am decis sa incerc din nou.

Primul pas era o identitate care sa ma reprezinte. Si asa a aparut Underweb. Ideea principala din spatele numelui este “importanta in low-key”. Underweb trebuia sa fie un element esential dar nu foarte vizibil in business-ul partenerilor nostri. Un fel de siguranta care in timp este luata “for granted”. O imagine construita pe calitatea muncii si pe nimic altceva. Asta a fost viziunea mea si in mare masura am reusit sa o atingem. Firma nu si-a facut niciodata reclama, nu a fost niciodata prea vizibila. Toti clientii au venit din recomandari. Calitatea muncii a fost singurul motiv pentru care clientii nostri au continuat sa lucreze cu noi. Durata unei relatii cu un client obisnuit este foarte mare. Foarte rar se intampla sa incheiem colaborarea dupa un singur proiect. Iar de cele mai multe ori, odata ce au lucrat cu noi prima oara oamenii revin din nou si din nou de fiecare data cand au nevoie. Sunt firme care au schimbat nenumarati furnizori de alte servicii in perioada in care am colaborat – cateodata, cand ma duc in vizite, ma simt ca un vechi angajat, ca o parte din firma lor – iar asta e ceea ce mi-am dorit de la inceput.

Dar firma a avut mereu si o componenta de mandrie. Noi ne alegem clientii in aceeasi masura in care ei ne aleg pe noi. Relatiile sunt mereu egale indiferent de importanta clientului. Banii trebuie mereu sa vina de la sine si nu sa fie un motiv de colaborare. O colaborare rea nu merita nici o suma de bani, oricat de atractiva. Respect si corectitudine – asta ne straduim in fiecare zi sa oferim. Si cautam in schimb proiecte interesante si oameni deosebiti.

De multe ori Underweb a fost oglinda personalitatii mele insa intre timp a primit si o alta influenta foarte importanta. Si asta pentru ca Underweb are doi asociati iar al doilea, Bogdan, este un maestru neasumat al comunicarii. Cand Bogdan a devenit parte din firma a fost pentru ca era un profesionist (fara sa isi dea seama). Nu m-am gandit la altceva decat sa ii ofer un scop mai inalt pentru a putea lucra in continuare cu el. Dar nu am luat in calcul felul lui de a fi. Acum fara Bogdan probabil ca firma ar arata ca un profesionist un pic prea calculat. Insa el face comunicarea cu clientii mai buna. Cu el este mereu foarte usor de vorbit. Nu am intalnit inca pe cineva care sa nu se bucure cand trebuie sa discute cu Bogdan (desi au fost cativa cu care nu isi dorea el sa vorbeasca). Bogdan nu este atat de strict ca mine, este intelegator, atent, vorbaret, funny si totusi reuseste cumva sa tina nivelul profesional foarte sus. A fost o alegere excelenta. (E adevarat ca discutiile lui dureaza mult mai mult decat ale mele – parca am zis ca e vorbaret 🙂 )

III. Ce este Underweb acum

Underweb este un dezvoltator web excelent pe proiecte mici datorita modului nostru de a face treaba cu accentul pus pe specificatii complete si pe atentie la detalii. De asemenea comunicarea cu clientii este excelenta ceea ce face ca proiectele mici sa mearga foarte bine. Inceputul unui proiect este ca o vizita la un psiholog in urma careia capeti nu doar un plan de bataie dar si o intelegere mai buna a ceea ce vrei sa obtii. Daca specificatiile sunt bine facute (in cazul nostru specificatiile sunt mereu cea mai importanta parte a proiectului) totul urmeaza natural si corect.

Underweb este un dezvoltator bun de proiecte medii. Cu cat proiectul se complica cu atat e mai important sa aloci timpul necesar intelegerii lui. Iar aici avem deja experienta necesara de a nu grabi finalizarea procesului si rabdarea necesara sa ducem lucrurile la final. Insa tot aici apar primele probleme. Una dintre ele vine de la clientii care nu au acceasi rabdare fata de propriul lor proiect. Multi dintre ei au o imagine deformata despre cat de usor sau rapid se finalizeaza un astfel de proiect provenita in mod natural din faptul ca nu sunt experti in domeniu. Este treaba noastra sa le explicam realitatea si sa consiliem rabdare in masura in care este posibil. Al doilea tip de probleme vine din termenele de dezvoltare. Cateodata supraestimam capacitatea noastra de munca si suntem prea optimisti in privinta termenelor. Este un punct asupra caruia ne-am imbunatatit mult deciziile in ultimii ani insa este inca loc de crestere. Nu ajuta nici ca clientii au tendinta de a cere termene mai scurte decat este posibil in combinatie cu dorinta noastra de a le satisface dorintele. Am gresit de multe ori aici dar din fiecare greseala am invatat cum sa evaluam cu mai mare atentie termenele. Mai mult, am inteles ca e mai bine sa ai un client multumit la finalul unui proiect (sau sa nu il ai deloc ca si client) decat sa fie multumit la inceput si nemultumit la sfarsit.

Underweb este un dezvoltator mediocru de proiecte mari. Toate problemele mici de mai sus se accentueaza odata cu marimea proiectelor. De asemenea efectul greselilor (chiar si al celor mai mici dintre ele) este mult mai pronuntat in proiectele mai mari cu corelatii majore intre componente. Totul este mai complicat si ca urmare totul necesita mult mai mult timp si atentie. Iar problema principala pe care o avem este una de resurse in ansamblul activitatii firmei. Un proiect mare poate ocupa intreaga noastra activitate pe o perioada lunga de timp. Nu vom scurta perioada sub cat este necesar pentru ca ne dorim mereu ca proiectele sa iasa foarte bine. Dar asta inseamna mai putin timp pentru ceilalti clienti pe care ii avem, multi dintre ei depinzand de noi in mod regulat pe parcursul unei saptamani sau al unei luni. Cateodata lucrurile se rezolva cu timp suplimentar de munca (peste program – cum s-ar zice daca am avea un program fix :)) dar asta nu este niciodata o solutie buna. Solutia ideala ar fi mai multi oameni si o organizare buna a lor in cadrul firmei.

Iar aici ajungem la ceea ce este Underweb acum. Un sportiv pe punctul de a intra in liga profesionista a sportului sau. Cu un program profesionist de antrenament, cu calitati certe si lovituri bine antrenate, cu ambitie si dorinta de a reusi si cu rabdarea necesara. Dar fara consacrare. Fara rezultate majore si cupe castigate. Cativa oameni ii vad potentialul si stiu ca ar putea ajunge departe. Dar noi toti stim ca in acest punct exista la fel de multe sanse ca sportivul sa nu faca pasul decisiv niciodata. Pentru ca asta e pragul cel mai greu si nu totul in viata depinde de cat de bun este jocul tau.

IV. Care sunt planurile de viitor

Intotdeauna mi-au placut oamenii (sunt un umanist cu un pic de mizantropie adaugata – just for flavour). Asa ca ce mi-as dori ar fi sa fim cat mai multi si cat mai buni aici la Underweb. As vrea o retea de oameni care sa lucreze impreuna. Nu conteaza daca sunt angajati, freelanceri sau firme partenere, important este sa simta toti ca sunt parte dintr-un grup comun. O comunitate bazata pe aceleasi principii. Fiecare dintre noi ar trebui sa stie ca scopurile comune ale acestei comunitati satisfac scopurile personale are fiecaruia dintre noi. Altfel nimic nu poate fi construit impreuna.

In plus as vrea sa continuam selectia clientilor. Niciodata nu am fost de acord ca doar clientii aleg furnizorii. Ca orice alta relatie, ambele parti sunt responsabile. De-a lungul timpului ne-am ales cativa clienti excelenti iar selectia va continua. E si mai important ca cei care lucreaza direct cu clientii sa fie cei care participa la selectie. Nimeni nu trebuie sa lucreze decat cu si pentru oameni care merita.

Pe vremuri, cand exersam sprint-urile cu fratele meu aveam doua obiective: ritmul si lungimea pasilor. Secretul este sa maresti ritmul cat poti de mult pe perioada cursei de la inceput pana pe final. Insa partea asta trebuie combinata cu un pas cat mai lung. Cele doua parti merg impreuna insa trebuie antrenate separat. Una dintre ele trebuie tinuta constanta cat timp este imbunatatita cealalta. Ceva similar trebuie sa incercam si noi. Cred ca Underweb se defineste acum printr-un raport calitate-pret excelent (lungimea pasului) si acest lucru trebuie pastrat pe termen lung si nu trebuie niciodata scapat din vedere. Dar pentru progres avem nevoie ca resursele noastre sa creasca constant (ritmul). Iar acesta trebuie sa fie principalul nostru focus. Mai multi oameni lucrand impreuna cat mai bine. Sa vedem ce vom reusi …

Mastodontul

Asa vedeam firma la inceput, o creatie uriasa care incorpora toate visele mele de viitor. Este ironic cand te gandesti cat de putin a crescut de la inceput ba chiar ca in prezent nu este la maximul sau istoric. Nici ingrasarea mastodontului nu a mers pana unde imi doream eu si nici ritmul de crestere nu a fost abrupt si constant. Mai mult decat firma am crescut eu. Insa intre timp s-a intamplat ceva neasteptat. Firma a preluat locul central in prezentul meu si aproape totul a inceput sa se invarta in jurul ei. Din acest punct de vedere ea a ramas un mastodont in viata mea si nu vad o schimbare majora in viitorul apropiat.

Spread the love

Leave a Reply

Your email address will not be published.