Think for yourself! It helps.

PSD castiga din nou campionatul!

Multi romani sunt pasionati de fotbal, sportul absolut al vremurilor noastre. Atat de pasionati incat simt victoriile si infrangerile favoritilor ca fiind ale lor. Iar victoriile au un gust foarte dulce. Iti dau iluzia ca ai facut ceva cu viata ta desi bineinteles nici nu te-ai antrenat, nici nu ai jucat si nici nu castigi nimic in urma meciului. Pe de alta parte infrangerile au un gust foarte amar, te fac sa te simti frustrat si un pic furat de soarta. Ca si cum ai pierdut ceva valoros la care ai muncit din greu. Sau ceva ce meritai implicit pentru ca esti un om deosebit. Stimulati de aceste senzatii multi au inceput sa aplice o strategie de imbunatatire a situatiei. Daca suferi la infrangeri si te bucuri la victorii atunci are sens sa iti alegi cu grija favoritii dintre cei care au procentajul cel mai mare de castig. De aici baza mare de suporteri pentru o echipa ca Steaua, cu un nume comunist, un trecut comunist dar un palmares mai mare decat oricare alta echipa din Romania. Jucatorii unei astfel de echipe vor fi sustinuti neconditionat in masura in care livreaza drogul victoriei indiferent ca sunt platiti de un personaj sub-mediocru ca Becali. Nu conteaza daca favoritul tau e mult prea preocupat de parul dat cu gel decat de antrenamente sau daca nu stie sa vorbeasca corect in mai mult de jumatate de limba pseudo-romana insa stie pe dinafara versurile manelelor. Ce conteaza este sa castige pentru ca de fapt pentru asta l-ai ales.
Am inteles aceasta psihologie a suporterilor din Romania (si probabil din toata lumea) cu mult timp in urma si pe masura ce ma uit in jur imaginea imi este confirmata. Ceea ce m-a luat insa prin surprindere a fost sa intalnesc aceeasi strategie in alte domenii, mult mai serioase, ale vietii. Si unul dintre cele mai surprinzatoare a fost cel al politicii. Imi amintesc momentul in care gandul mi-a venit pentru prima oara. Atunci cand un necunoscut s-a bucurat foarte natural langa mine dupa aflarea rezultatului de la niste alegeri cu un “Iar au castigat ai nostri”. Atunci evidenta motivului pentru care el i-a votat m-a facut sa deschid ochii asupra unei parti din populatia Romaniei care voteaza cu psd pentru ca psd castiga, in general. Iar cand psd castiga ii face si pe ei sa se simta bine pentru ca sunt ai lor. Ca la fotbal. Si exact ca la fotbal ei nu primesc nimic. Dar spre deosebire de fotbal au ocazia, la alegeri, sa contribuie cu un vot, nu doar sa fluiere de pe margine si sa isi dea savant cu parerea.

Acesta nu este singurul motiv pentru care lumea voteaza cu psd. Motivatiile sunt multiple si cred ca e important sa le intelegem in masura in care putem. Mai ales ca acest comportament ne influenteaza tuturor prezentul si probabil ca va continua sa aiba efecte multa vreme de acum incolo. Poate psd va disparea in curand vor zice unii. Poate, dar vor fi altii care sa le ia locul, alti politicieni ce vor profita de aceeasi mentalitate.

Oamenii voteaza cu psd pentru ca sunt prosti. Acesta este motivul aflat pe buzele tuturor atunci cand ii intrebi insa explicatia este simplista. E ca si cum ai spune ca oamenii mor de batranete. Asa cum nimeni nu moare cu adevarat de batranete la fel nimeni nu voteaza cu psd doar pentru ca este prost. Ca prost poti vota linistit cu orice partid. De fapt prostia in sine iti deschide posibilitati nelimitate – poti alege sa nu votezi sau sa votezi cu oricine pentru ca orice argumentatie e usor de inghitit. Desi prostia este intr-un fel o cauza initiala de fapt ea nu face decat sa faciliteze celelalte motivatii. Iar cei care ii conving pe oamenii prosti sa (nu) voteze intr-un anumit fel stiu cum sa le foloseasca prostia.

Prin urmare o explicatie putin mai buna ar fi ca oamenii sunt manipulati. Asta e ceea ce se cheama comunicare politica – strategia prin care oamenii sunt convinsi subtil sa voteze impotriva (sau fara nici o legatura cu) interesului lor personal. Oamenii nu sunt greu de manipulat, fiecare are un nivel la care poate fi pacalit. Aceasta pacaleala este studiata si se bazeaza pe principii solide de comunicare. Cei care concep strategia ca si cei care o pun in practica nu sunt interesati de principii morale ci au alta scara de valori. Odata ce un om este manipulat intr-o directie este mult mai usor sa il vezi ca pe un sub-om, o statistica in directia dorita si nu ca pe o fiinta umana demna de respect. Cu cat un om este mai des manipulat cu atat devine mai irelevant in fata celor care il manipuleaza. Este multa ironie in acest fapt dar si mult cinism. Cateodata educatia sau mediul in care au crescut ii predispun pe oameni anumitor manipulari. Este ceea ce se cheama spalare pe creier. Un creier spalat este pregatit pentru ideile ce urmeaza a fi implantate. Intr-un anumit sens toti suntem spalati pe creier si anume pregatiti pentru a crede un lucru sau altul. Insa fraza este agresiva si derizorie pentru ca este in general adresata celor aflati sub nivelul nostru de inteligenta. Atunci cand manipulatorii sunt la nivelul nostru de intelegere iar cei manipulati sunt sub educatia noastra atunci putem usor sa ii caracterizam pe manipulati ca spalati pe creier. Daca insa ne gasim si noi la nivelul manipulatilor, manipulatorii sunt mai degraba niste purtatori ai adevarului. Trambita lor suna mesajul adevarului absolut, clar si puternic. Imaginea manipularii difera in functie de perspectiva.

Frica este unul dintre cei mai puternici motivatori pentru votantii psd. Toti cunoastem, macar din auzite, situatia localitatilor mici din provincie in care puterea politica inradacinata in functiile de stat taie si spanzura in viata de zi cu zi. Acolo economia privata este fragila sau inexistenta iar banii provin, ca si in vremea comunismului, din economia de stat. Statul este singurul angajator potent iar statul este, in general, psd. Trist este ca pnl-ul a invatat si el destul de bine acest joc si a cucerit unele redute in care face legea. Daca maine pnl-ul ar inlocui psd la putere nu ar face altceva decat sa se concentreze pe un program intens de schimbare a puterii locale a primarilor si prefectilor psd cu cei ai pnl. Pentru ca aceasta s-a dovedit pana acum cea mai buna strategie de control a Romaniei la nivel politic. Asta nu ar schimba bineinteles nimic esential in viata provinciei dar oricum putina lume asteapta acolo ca lucrurile sa se schimbe. Probabil unii nici nu isi pot imagina cum ar arata o schimbare adevarata. Situatia nu este insa fara speranta sau fara iesire. Toti cunoastem ocazionalul “taran” care isi face banii din alte surse, poate din turism, poate din constructii dar in general evitand statul si politicul in masura in care poate sau acceptand cu reticenta sa lucreze cu ei atunci cand nu poate altfel. Probabil ii va injura in barba pe primar, prefect sau chiar preot pentru ca profita nemeritat de resursele statului, poate va intelege instinctiv ca lucrurile ar putea sta mai bine daca acesti paraziti nu ar controla regiunea. Dar ce poti face cand majoritatea din jurul tau nu intelege? Poate sa pleci, un lucru pe care daca nu il face el, il vor face copii lui. O solutie este mereu sa iti obtii banii din strainatate. Si odata cu independenta financiara sa capeti o oarecare independenta in gandire. Asa ca solutii exista iar oameni care sa le aplice pentru a iesi in afara sistemului se gasesc. Dar putini combina independenta de gandire cu ramanerea in aceasta societate bolnava. E greu sa fii altfel in mijlocul celor cu care ai crescut. E greu sa te simti in continuare parte din societatea ta odata ce experienta te-a schimbat. Si atunci fie incerci sa fii si sa faci ca ei fie pleci in locuri mai bune.
Exista insa o frica mai subtila decat cea in fata bratului economic lung al statului. Aceasta este frica de schimbare si se accentueaza odata cu varsta. Poate esti intr-un post caldut undeva in provincie si stii ca slujba ta depinde de mai marii politici ai zonei. Nu iti este foarte bine asa si exista multe feluri in care ai vrea sa iti schimbi viata. Poate ai vrea sa faci lucruri mai bune la munca, sa ajuti sau sa contribui. Poate ai vrea sa nu te lasi umilit de sefi inculti sau pur si simplu idioti. Poate nu esti multumit cu scara complet haotica a puterii care nu seamana in nici un fel cu scara valorii pe care tu o ai (aveai) clara in cap. Insa exista un gand (o senzatie) care te tintuieste mereu in loc. Oare daca contribui la schimbarea (distrugerea) acestei lumi, cum va fi lumea care ii va lua locul? Vei putea tu, la 40+ ani sa te adaptezi? Daca vechimea si o istorie de lingusire a sefului nu va mai conta iar valoarea va decide remuneratia vei fi tu oare intre cei mai buni asa cum iti place sa crezi? Sau vei retrogada pe o treapta sociala inferioara. Asa cum este, lumea ta de acum este totusi calduta si familiara. Esti sigur ca vrei sa dispara? Poate daca s-ar putea schimba doar putin, pe ici pe colo, doar unde te priveste pe tine in mod direct. Sa ramana toate la fel dar tie sa iti fie mai bine. Dar bineinteles ca asta e imposibil. Iar aceasta frica de schimbare a lumii in care traim ii face pe multi sa prefere domnia continua a partidului stat in comunitatea lor.

Cred ca sunt multi cei care voteaza psd din obisnuinta. Si acest fapt e sustinut de realitatea ca acesti oameni traiesc intr-o lume in care nu exista alternativa acceptabila. Ei au votat in acelasi fel de fiecare data, pentru ei mersul la vot este ca mersul la biserica si este un fapt evident ca nu iti vei pune hainele bune de duminica si pe urma te vei intreba la ce biserica sa mergi. Vei merge la biserica satului, nu exista alternativa. Si in lumea lor chiar nu exista. Fie pentru ca sunt incapabili sa o vada fie pentru ca alternativa nu inseamna de fapt o schimbare. Acest fapt e intarit in capul fiecaruia de populatia care traieste in aceeasi lume cu ei, de toti vecinii care vad si comunica aceeasi realitate, o reflecta sporindu-i puterea. Iar preotii acestei realitati sunt simbolurile locale ale puterii in frunte cu primarul. Aceste voci sunt intarite de acelea ale profetilor de la televizor, vedete de neatins dar simboluri ale lumii noastre. Ideile acestor profeti fac sa se invarta lumea, cateodata in sens invers, daca e nevoie.

Dupa atat de multi ani la conducerea tarii psd este aproape sinonim cu statul roman, in unele zone mai mult decat in altele. Iar statul roman este bogat, cel putin comparativ cu cetatenii sai. El este un fel de Robin Hood corupt. Statul ia de la clasa de mijloc a Romaniei, de la cei care o duc bine dar nu excelent. Si apoi da celor care ii sunt prieteni si care ajung apoi bogatii Romaniei. Ca in orice tara mai putin dezvoltata bogatia cetatenilor trece de cele mai multe ori prin legaturile cu statul. Iar cei care dezvolta aceste relatii au interesul sa le pastreze. Ei vor munci din greu sa dezvolte relatiile necesare astfel incat nu isi vor dori ca ele sa dispara peste noapte din cauza unei prostii precum alegerile. Acesti oameni nu isi doresc in mod special sa fie psd la guvernare, rational sau moral le este absolut egal cine ne conduce, insa psd este locul unde sunt grupate interesele lor. De aceea acesti oameni vor vota psd dintr-un interes imediat ce nu are nici o legatura cu vreo viziune mai inalta asupra societatii. Ei nu iubesc psd pentru ceea ce este dar iubesc succesul personal pe care relatia cu un psd aflat la guvernare il genereaza. Unii dintre cei mai prevazatori isi dezvolta relatii asiguratoare si cu partidele din esalonul al doilea. Acestia sunt constienti ca nu pot controla in totalitate masa votantilor si vor sa elimine cu totul nesiguranta procesului democratic din afacerile lor. Si sa nu credeti cand vorbesc de afaceri ca acetia sunt niste businessmen in adevaratul sens al cuvantului. Ei sunt doar oamenii interesati ca scara sociala pe care se catara sa nu se miste. Ei voteaza din interes si sustin masinaria manipularii din acelasi motiv.

Toate aceste grupe diferite de oameni, mai buni sau mai rai, mici sau mari, tineri sau batrani, toti au ceva in comun. Sunt cu totii niste inconstienti. Intr-un sens extrem de real si imediat ei nu realizeaza pasii pe care psd ii face in mod automat catre o existenta mediocra si periculoasa, subomeneasca in unele zone ale tarii. Chiar si atunci cand guvernarea interesata si inconstienta nu impinge vreun domeniu social in prapastie il face totusi sa se clatine la marginea ei. Este incredibil cum atator oameni le scapa pericolul urias al incompetentei si prostiei aflate la putere. Daca nu explodam in curand este doar datorita incapacitatii partidului stat de a duce lucruri mari la bun sfarsit. Dar faptul ca preferam sa mergem legati la ochi pe mijlocul drumului ne demonstreaza inconstienta. Poate o sa scapam de masini, poate cineva o sa ne traga spre siguranta. Dar de ce trebuie sa ne punem in aceasta situatie? Din pacate toti votantii psd impart aceasta inconstienta cu o mare parte din anti-votanti, cu cei care, fara a avea la suflet psd-ul, nu merg totusi la vot pentru ca nimic nu o sa se schimbe. Poate nimic nu se va schimba in bine dar in rau exista sanse mari de schimbare iar majoritatea este oarba la ele.

Nu vreau sa se creada ca oamenii astia sunt tot ce are Romania mai bun. Sigur ca exista si acei 20% constienti de nevoia de normalitate – la nivel politic, social, economic. Cum facem sa crestem procentul? Poate prin incapatanare? Votul de la europarlamentare demonstreaza ca putem sa ne mobilizam emotional si ca incapatanarea activismului social da roade – macar pe termen scurt. Sunt la fel de multi votanti psd dar absentii anti-vot sunt mai putini. Nu cred ca mentalitatile s-au schimbat deja dar poate fi un inceput frumos. Nu cred insa ca o sa apucam sa vedem si sfarsitul.

Spread the love

Comments (1):

Leave a Reply

Your email address will not be published.