Think for yourself! It helps.

Should I stay or should I go

Ce faci cand societatea in care te-ai nascut nu este chiar ceea ce iti doresti sau simti ca nu prea ti se potriveste? Si daca vezi potentialul de a schimba locul in care traiesti cu unul mai bun? Daca ai libertatea acestei decizii atunci care ar fi argumentele pro si contra? Ce te-ar impinge in afara tarii tale si ce te-ar tine pe loc? Si eu sunt printre cei care pot lua o astfel de decizie. As fi putut pleca din tara de multa vreme dar faptul ca am ramas nu il resimt ca pe o decizie luata constient. M-am gandit de cateva ori la asta insa niciodata nu i-am acordat destul timp. Mereu m-am bazat pe cateva argumente superficiale fara a incerca sa urmaresc cu atentie ambele parti ale argumentatiei. Practic m-am multumit sa imi gasesc o justificare pentru (pseudo-)alegerea facuta doar ca sa imi demonstrez ca este o decizie asumata. Insa cred ca este momentul unei analize mai serioase.

Aceasta este povestea unei decizii. La inceputul acestui text nu stiu foarte clar in ce directie ma vor duce argumentele insa, pentru prima oara in viata, ma simt destul de deschis ambelor optiuni pentru a le cantari in mod echilibrat. La sfarsitul acestei povesti voi lua o decizie. Si daca decizia nu va fi pusa in practica va fi un exemplu elocvent despre cum emotiile si sentimentele sunt mai presus de ratiune 🙂

Mi-am facut o lista cu argumente pro si contra asa cum e normal in astfel de situatii. Le voi lua pe fiecare in parte si le voi dezbate.

1. Pro: Mai multi bani

Am zis sa incep cu motivul aflat in gandul tuturor. Acesta e argumentul cu care incep deobicei discutiile. Pentru ca la acelasi nivel de calificare, salariul tau din Romania este la jumatate sau un sfert fata de alte salarii din vest. Si chiar daca preturile sunt mici aici fata de aceleasi tari vestice, nu sunt destul de mici pentru a ne da o putere de cumparare la fel de mare ca a prietenilor nostri englezi, francezi, germani etc. Ca sa nu mai vorbim ca daca ne intalnim la plaja in Spania noi trebuie sa renuntam fie la cateva stele la hotel fie la o proportie mai mare din salariile puse deoparte.

Prin urmare, daca iti gasesti undeva afara acelasi job pe care il faci aici vei capata automat mai multa putere de cumparare. Si de cele mai multe ori vei avea oportunitati de crestere pe care nu le ai aici. Iar in multe domenii nici nu gasesti joburi in Romania ceea ce face mult mai usoara alegerea celor care au calificare in respectivele domenii.

Problema este daca iti poti gasi un job intr-o societate mai buna. Pentru multi asta nu este chiar usor. Insa intamplator pentru mine nu cred ca ar fi foarte greu. In principal datorita domeniului de activitate – programare – in care cererea este mare. (asa ca nu pot folosi acest argument ca o scuza).

Impotriva argumentului financiar e cel mai greu sa raspunzi. Ce se poate oare spune? Banii nu aduc fericirea? Mai multi bani, mai multe probleme? E un subiect interesant din perspectiva filozofica dar nu isi are locul aici. O sa pastrez subiectul pentru alta discutie si o sa spun doar ca banii cresc nivelul civilizatiei, mai ales la nivel social.

2. Pro: Mai mult respect

Imediat pe lista urmeaza motivul meu favorit. Nimic nu ma face sa apreciez mai mult o societate decat respectul pe care il acorda individului. Intotdeauna am fost un umanist iar respectul pentru om este piatra mea filozofala.

Ce fac societatile avansate pentru tine in materie de respect? Iti ofera egalitatea de sanse venita natural din concurenta deschisa. Mai putine pile si relatii. Mai multa corelare intre  valoare si recompensa. Asta te face sa te simti mult mai bine cu tine insuti. Oamenii iti vorbesc mai frumos si iti zambesc (in mod natural) mai des. Mai putine claxoane, mai putine injuraturi, vanzatori mai simpatici, functionari gata sa te ajute. (Poate nu peste tot este asa – dar asta e societatea pe care as alege-o). Si nu in ultimul rand, daca esti parte integranta a unei astfel de societati si ai ghinionul sa te imbolnavesti grav, sa te accidentezi sau pur si simplu sa imbatranesti, nu esti tratat ca o piatra de moara atarnata de gatul rudelor.

Nivelul de respect din societatile avansate te face sa te simti mult mai bine in pielea ta cand te afecteaza in mod direct si te face mandru de lumea in care traiesti atunci cand ii priveste pe cei din jurul tau.

Care este contra-argumentul? Pe de o parte exista argumentatia (voit) naiva ca nu exista cu adevarat atata respect cat credem noi. Ca oamenii se prefac cand zambesc si vorbesc frumos cu tine doar din interes. Poate ca in unele locuri e asa dar stiu sigur ca nu peste tot. Chiar si asa, desi nu imi place falsitatea tot prefer un zambet fals unei injuraturi. Pe de alta parte exista argumentul imposibilitatii de a te integra. Se zice ca, atunci cand esti imigrant, societatea in care incerci sa te integrezi nu va fi chiar simpatica cu tine. Oamenii nu te vor vedea ca fiind de-al lor, legile nu te vor proteja in aceeasi masura. Nu neg ca acest lucru se poate intampla. Insa asta nu este decat un semn ca ai ales gresit. Alege o societate care s-a civilizat destul de mult cat sa accepte imigratia ca ceea ce este. Un fenomen util.

3. Pro: Mai multa siguranta

Triada e completata de siguranta. Daca reusesti sa te integrezi in noua societate si devii un membru al ei, societatea te protejeaza. Financiar, medical, pe strada si in strainatate. In acest moment in Romania nu ma simt in siguranta. Mi-e frica din cauza incalcarii constante a legii, mi-e teama de autoritati care nu isi fac treaba, nu am incredere in sistemul medical, sunt aproape sigur ca sistemul de pensii nu va exista daca totusi voi apuca sa am nevoie de el si nu ma simt prea confortabil nici cu apropierea de Rusia (nu doar geografica). As putea sa detaliez fiecare dintre aceste frici dar am o senzatie ca sunt evidente pentru majoritatea dintre noi.

Contra-argumente?
Nu mai suntem in perioada comunista. Legea a devenit ceva mai importanta si respectarea legii este in crestere. De cand am intrat in Uniunea Europeana multe lucruri au mers mai bine decat inainte. Inclusiv siguranta nationala. Cu alte cuvinte, Romania nu este cel mai trist stat din punct de vedere al sigurantei cetatenilor ei. De fapt suntem chiar peste medie la nivel global. Insa asta nu inseamna ca nu se poate mult mai bine. Si mai bine e ceea ce imi doresc.

4. Pro: Mai multa libertate

Nu este un argument independent, este concluzia logica a triadei de mai sus.
Daca ai siguranta si respectul celor din jur atunci poti face ceea ce iti doresti. Iar mai multi bani sunt exact ingredientul lipsa. Unde exista mai multe optiuni exista mai multa libertate. Romania de acum nu mai este societatea inchisa din vremea comunista sau chiar din anii 90 insa nu se compara in aceasta privinta cu societatile cu adevarat deschise.

5. Pro: Un challenge

Schimbarea unei societati cu alta nu este un lucru comun. Implica o schimbare totala a vietii de zi cu zi, a obisnuintelor, a reactiilor la mediu etc. O gramada de lucruri pot sa mearga prost in fiecare dintre domeniile schimbate: cariera, familie, prieteni. Prin urmare sa faci cu succes o astfel de schimbare este un adevarat challenge. Acest gen de provocari sunt cele pe care vrei sa le iei in viata. Fie ca reusesti, fie ca nu, fie ca depinde sau nu de tine, provocarea in sine face viata interesanta. E modul meu personal de a gandi. S-ar putea obiecta ca se gasesc provocari peste tot in lume si nu trebuie sa schimbi tara ca sa le gasesti. Mai mult, ca ar fi indicat sa iti alegi provocarile pe masura puterilor tale pentru ca atunci cand nu reusesti iti scade increderea. Aici depinde de fiecare insa in ceea ce ma priveste nu m-am ferit niciodata de provocari iar pe masura ce am inaintat in viata am inteles ca infrangerile nu sunt un lucru atat de rau pe cat pare. Sa nu incerci este de multe ori mai rau.

Sa incercam si cateva din argumentele contra plecarii.

1. Con: Orice schimbare majora e dificila

E o continuare logica a argumentului de mai sus in care ziceam ca schimbarea societatii in care traiesti duce la o schimbare majora a propriei vieti. Fiecare aspect al ei este intr-un fel sau altul afectat. Noi obisnuinte trebuie formate si vechi obisnuinte trebuie uitate. Nimeni nu e confortabil cu acest nivel major de schimbare. Si mai ales o creatura a obisnuintei ca mine. Daca imi iei modul curent de a trai imi furi echilibrul si nu imi ramane destula energie pentru lucrurile speciale din viata. Eu am nevoie sa stau in acelasi loc in majoritatea timpului, sa vorbesc cu aceiasi oameni de care m-am atasat, sa studiez aceleasi subiecte care ma pasioneaza si toate astea sa imi ocupe majoritatea timpului. De asemenea, eu sunt un timid. Si pentru cei ca noi schimbarea este cel mai mare rau posibil. Ne face sa ne simtim prost, ca si cum am fi mereu pusi in situatia de a gresi cu fiecare mic gest cotidian. Fiecare stare de echilibru pe care am atins-o in viata a fost o munca intensa si de durata. Fiecare schimbare a acestei stari presupune o noua astfel de munca. Si ce e cel mai rau este ca nu pot creea nimic nou pana cand echilibrul nu este atins din nou. Orice schimbare majora este o mare pierdere de timp din acest punct de vedere,

Se poate indulci aceasta problema cu minunile lumii moderne. Cultura vestica nu este atat de indepartata de a noastra. Avem aceleasi magazine, vedem aceleasi filme si ascultam aceeasi muzica. Aceleasi hobby-uri pot fi pastrate. In plus internetul face intreaga lume mai mica iar oamenii pe care nu ii mai poti vedea sunt totusi mult mai usor de auzit. Asa ca poate schimbarea nu este atat de mare pe cat pare la prima vedere, asta daca mutarea este bine organizata.

2. Con: Orice schimbare majora presupune un risc

Nu e de ajuns ca o schimbare de asemenea dimensiuni este foarte dificil de facut. Ea vine si cu o doza substantiala de risc. Fara a cunoaste bine noua lume esti in pericolul de a face multe prostii. Apoi vine riscul de a da vrabia din mana. Oricare dintre noi are ceva, oricat de mic, construit in Romania. O familie, o cariera, o firma etc. Cel mai probabil ele nu vor ramane neschimbate aici asteptand sa vada daca reusesti sau nu acolo. Daca te intorci probabil nu va fi la fel de usor sa o iei de unde ai ramas si va trebui sa o iei de la inceput.

Exista un contra-argument simplu aici. Asa e viata. Fiecare decizie are potentiale beneficii si riscuri. Singurul lucru pe care il poti face este sa nu decizi cu ochii inchisi. Asa ca riscul, oricare ar fi el, poate sa fie asumat.

3. Con: Lipsa familiei si a prietenilor

Cei mai multi sunt atasati de familia lor. Chiar si cei care nu au crescut intr-o familie unita si-au dezvoltat prietenii stranse, probabil ca o familie alternativa. Atat familia cat si prieteniile au necesitat timp mult si investitii sentimentale majore. Mai esti oare pregatit sa o iei de la inceput in privinta asta? De cate ori poti sa iti faci un cel mai bun prieten? Cel putin la inceput vei fi singur chiar si in cel mai prietenos loc cu putinta.

Ce poti face insa in aceasta situatie? Sa iti iei o parte din familie cu tine (de ex. sotia daca esti casatorit) sau sa te duci dupa prietenii deja plecati. Adevarul este ca daca poti fi ok cu oamenii, asa diferiti cum sunt ei in intreaga lume iti vei gasi prieteni buni peste tot. Tot ce trebuie sa faci este sa cauti si sa fii deschis pentru asta.

Nu vreau sa insist aici pentru ca argumentul nu este unul rational ci pur sentimental. Pentru fiecare situatia e diferita. In cazul meu atasamentul sentimental nu este atat de mare. Familia nu a fost niciodata o piatra de temelie in viata mea. Prietenii au fost, insa acum fiecare dintre ei are propria familie. Prietenia nu mai este familia care a fost odata. Asa ca desi dureroasa, pierderea mea nu ar fi catastrofala.

4. Con: Noua societate poate sa nu fie la fel de primitoare cu tine ca actuala

Daca aici esti unul de-al nostru acolo poate vei fi un strain – asa zic unii. Dar eu din pacate nu pot sustine argumentul asta. Cel putin la noi in Bucuresti nu te simti ca facand parte dintr-un grup unit. Nu avem o identitate si nu ne simtim ca avand lumea noastra. Poate lucrurile stau altfel in alte orase sau poate e ceva ce se intampla in orice oras mare din lume dar noi aici in Bucuresti nu apreciem prea tare bucurestenii. De altfel nici nu stiim foarte bine ce sunt aceia din moment ce, in fiecare generatie, majoritatea suntem nascuti in alta parte. Intr-un fel traiesc deja intr-o lume de imigranti 🙂

5. Con: A pleca inseamna o renuntare la ideea de a schimba ceva in societate

Este plecarea din tara o renuntare? Daca nu esti integrat in aceasta societate, daca nu iti pasa de ce se intampla cu ea sau nu ai avut niciodata un spirit civic dezvoltat atunci nu este. Pentru cel care nu are casa orice loc poate fi o casa. Dar eu mi-am dorit mereu sa contribui in societate, sa o schimb, sa o ajut sa devina mai buna, sa ajung sa fiu mandru de ea. Din aceasta cauza, pentru mine plecarea ar fi o renuntare, un abandon si o recunoastere implicita a unei ratari.

De multe ori m-am gandit ca omul nu are nimic daca nu este social. Familia, prietenii, grupul, societatea, natiunea si in final umanitatea sunt singurele scopuri care merita urmarite. Ideea nu este noua dar e dificil de sustinut cu argumente asa ca o voi lasa pentru altadata. Important este ca pentru cineva ca mine, care recunoaste acest scop major si are ca trasatura dominanta de caracter loialitatea, alegerea renuntarii este dureroasa.

Si se mai ridica o intrebare. De ce si-ar dori noua societate pe cineva care si-a abandonat prima societate. Oare societatile avansate au fost construite prin tradari civice, prin renuntari in momentele dificile? Aceleasi trasaturi de caracter care te-ar face sa vrei sa iti abandonezi propria societate sunt motive pentru noua societate sa nu te doreasca. Sa zicem ca e o societate buna care va investi in tine si te va face sa te simti ca acasa. Tu o vei rasplati cu munca ta, cu contributiile tale civice – vei vota, vei economisi apa si vei recicla. Vei invata limba ei ca si cum ar fi a ta si iti vei creste copiii ca membrii mandrii si implicati ai noii societati. Dar ce vei face cand vor aparea probleme? Crize economice, curente extremiste, atentate sau mai rau. Esti oare dintre cei al caror spirit civic va ancora societatea in normalitate atunci cand trece prin situatii critice? Sau esti dintre cei care vor cauta cat mai repede o alta protectie pentru propria persoana. Vei fi loial sau vei renunta? Istoricul tau nu te recomanda. Ai mai facut odata alegerea asta si tot in interes personal.

Ne putem gandi insa ca alegerea unei societati este ca alegerea unui partener. Nu neaparat sfarsesti cu primul intalnit. Pentru ca intai trebuie gasit cel care merita. Poate ca aceasta societate in care traim nu merita loialitatea noastra. Pentru ca nu ne respecta si pentru ca nu ne intelege. Poate ca tot ce imi doresc este sa nu imi irosesc loialitatea.

6. Con: Nu este moral sa renunti la societatea de acasa, nu este patriotic

Este o parere personala aceea ca nu este moral sa renunti la societatea din care faci parte. Insa lucrurile sunt mai nuantate. Poti oare numi imorala renuntarea la o societate care nu te respecta? Sau care te-ar vrea chiar ea plecat? Conformismul este moral din perspectiva sociala dar este imoral din perspectiva personala. Suntem definiti de lumea din care facem parte dar asta nu inseamna ca nu ne putem schimba.

Cat despre patriotism – fuck it. Grupuri de oameni au concurat in istorie pentru tot ce se putea concura: mancare, pamant, idei, bani si cateva cupe sportive. Din aceasta concurenta a iesit evolutia. Cu cat oamenii sunt mai atasati (loiali) grupului lor cu atat grupul are sanse mai mari sa castige. Pentru ca nici un om nu poate reusi singur, grupul a fost mereu varianta cea mai buna. De-a lungul timpului civilizatia a crescut si noi ne-am largit grupul. Inainte familia era sfanta, apoi cetatea si pe urma natiunea. Patria a devenit grupul social prin excelenta.
Cred ca e momentul sa evoluam din nou si sa vedem intreaga umanitate ca un singur grup. Sau macar parti mult mai mari din lume decat cele trasate de granite. Eu nu ma “simt” roman. Nu stiu ce inseamna asta. Daca tot trebuie sa ma simt ceva as vrea sa imi aleg propria apartenenta.

Ajungem undeva cu toate argumentele astea?

Schimbarea societatii din care faci parte e o alegere al dracului de dificila. Acesta este genul de decizie pe care trebuie sa o lasi sa fie gandita singura in capul tau. Am pregatit argumentele, le-am sustinut si le-am combatut. Si acum am nevoie de o pauza. Nici eu nu stiu cat de lunga. Pana cand inconstientul meu o sa termine de dezbatut. Ce stiu sigur pana acum. Tot ce am dezbatut mai sus m-a convins si mai tare ca nu exista decat un lucru mai important decat societatea in care traiesti si anume datoria ta fata de ea.

Si totusi, o concluzie?

Paragraful asta e scris cateva luni mai tarziu cand lucrurile au inceput sa capete o forma. Acum le inteleg mai bine si le pot contura atat pentru mine cat si in mod public.

In clipa asta alegerea mea este libertatea. Daca as putea obtine libertatea de care am nevoie locuind aici, atunci as ramane un membru al acestei societati, dornic sa imi fac datoria fata de ea. Daca asta nu va fi posibil atunci voi pleca. Nu sunt inca pe deplin convins dar simt din ce in ce mai mult ca nu exista libertate pentru mine aici in Romania, nu asa cum o inteleg eu. Cu cat ma uit mai mult la oamenii din jur si cu cat sunt mai atent la directia in care mergem cu atat sunt mai convins. E ca si cum as fi trait cu ochii inchisi atata vreme si deodata am decis sa ii deschid. De aceea am inceput deja sa pregatesc incet-incet terenul pentru plecare. Exista inca sanse sa ma razgandesc sau sa mi se faca frica insa, strict rational, alegerea este facuta. Poate ca procesul nu va fi unul scurt sau usor dar … a inceput.

 

Spread the love

Leave a Reply

Your email address will not be published.