Micul instrument al (ne)intelegerii

1. De ce avem nevoie de toata povestea asta?

Nu mai tin minte cand a inceput sa imi creasca barba. Nu a fost un eveniment memorabil in viata mea si nu a lasat prea multe urme. De indata ce a fost nevoie, tatal meu mi-a cumparat un aparat de ras (Philips, foarte smecher – a rezistat aproape 10 ani). Si astfel nu a trebuit sa folosesc lama. Cand cei mai buni prieteni ai mei au dat la medicina eu nu am putut sa urmez mica noastra gasca bine sudata. Ei puteau sa taie oameni (da, stiu ca exista si alte tipuri de medici in afara chirurgilor :)) iar eu aveam probleme in a taia ceapa. Nu mi-au placut niciodata bisturiele, lamele, cutitele. Si in ziua de azi stiu sigur ca o sa ies ultimul la Counterstrike cand cineva propune sa jucam “numai cu cutite”. Pai de ce sa mai jucam un shooter daca nu putem sa omoram de la distanta, curat, fara sa ne patam mainile de sange. De aceea este ironic ca, dintre toate instrumentele mentale, favoritul meu este micul brici al lui Occam. Deocamdata nu am intalnit ceva mai simplu si mai util in istoria intelectuala a umanitatii.

Utilitatea declarata si cel mai des intalnita a briciului este in domeniul stiintei. In afara acestui domeniu, in viata de zi cu zi, el este cel mai des folosit ca arma impotriva teoreticienilor conspiratiei – daca este folosit. Pentru ca mai degraba nu e folosit. Majoritatea oamenilor nu au auzit de brici iar multi dintre cei care il cunosc il folosesc in sprijinul propriilor idei construind cu el in loc sa taie. In aceasta societate fara brici ideile noastre se multiplica neordonat, asa cum natura a intentionat dintotdeauna. Dar o societate in care ideile sunt precum lianele nu este altceva decat o jungla.

Eu cred ca briciul lui Occam poate avea un important rol social. Si asta imi place cel mai mult la el. Ar putea sa ne scape de teoriile aberante, de ideile conspirationiste, de constructiile paranoice. Toate astea ne strica viata de zi cu zi si ne mananca timpul. Dar poate face mult mai mult de atat. Ne poate ajuta sa ne intelegem. Reducand si taind pana cand ajungem sa intelegem mai bine nu doar propriile idei dar si pe ale celorlalti. Si apoi vom putea construi impreuna. Societatea mea ideala este cea in care briciul este invatat la scoala iar onestitatea cu care sa il folosesti e deprinsa de la cea mai frageda varsta. Imaginati-va o societate in care nu e nevoie sa demonstrezi ca lumea nu este condusa din umbra de corporatii sau ca vaccinurile nu sunt trimise de americani ca sa ne omoare pe banii nostri. Va fi de ajuns sa spui: briciul lui Occam.

Va invit intr-o societate … numai cu cutite :). (si da, aceasta prima calatorie este una cam lunga, acest lucru a fost intentionat)

2. Ce este briciul lui Occam?

Nu e mereu clar ce este si cum functioneaza acest concept mai ales ca fiecare are propria lui versiune. Poate de aceea nici nu este mai raspandit in viata de zi cu zi. In esenta briciul aloca probabilitati teoriilor. Si ii place simplitatea. Cu cat o teorie este mai simpla cu atat ea este mai probabila. In acest fel te poti concetra pe teoriile cele mai probabile inainte de a trece la restul. Briciul stabileste o prioritate de probabilitate care iti salveaza timpul.

O teorie mai simpla este cea care are nevoie sa presupuna mai putine cauze (entitati) nedemonstrate. Briciul este un instrument statistic si ca orice face parte din statistica este nu doar greu de inteles dar si greu de acceptat. Oamenii nu sunt facuti sa gandeasca statistic. De exemplu, desi este mai simplu sa presupui ca cineva care nu ti-a raspuns la telefon nu l-a auzit sau nu poate vorbi, de multe ori oamenii prefera sa faca scenarii mai complexe presupunand intentii nu chiar onorabile. Apoi e greu sa te gandesti de fiecare data cand emiti o teorie daca ea este intr-adevar mai simpla decat alta. Presupune nu doar efortul de a concepe mai multe teorii dar si timp mult pentru a le analiza. Si totusi, desi pare ca necesita mult timp si efort briciul este un intrument de eficientizare atunci cand scopul principal este adevarul. Daca vrei sa stabilesti in mod cert o explicatie atunci e mult mai util sa incepi sa studiezi explicatiile posibile in ordinea probabilitatii corectitudinii lor. De cele mai multe ori intre primele teorii o sa o gasesti si pe cea care se va dovedi corecta.

Dar briciul nu este un instrument de stabilire a adevarului. Doar pentru ca o teorie este mai probabila nu inseamna ca ea este si adevarata. E mai probabil ca prietenul tau care nu ti-a raspuns la telefon sa fie ocupat dar asta nu inseamna ca e sigur asa. E posibil sa fie inca suparat pe tine de ultima oara cand i-ai criticat parerile politice. Aceasta diferenta intre posibil si probabil este esentiala. Odata stabilita o teorie posibila briciul ii decide doar probabilitatea nu si valoarea de adevar. Aici trebuie folosit cu mare grija. Daca elimini o teorie ca neadevarata doar pentru ca e putin probabila atunci ai folosit gresit briciul. Multe progrese in gandire au fost facute atunci cand ganditori nonconformisti au presupus ca adevarate teorii putin probabile.

In alte situatii insa briciul este util ca instrument de simplificare. Atunci cand nu poti verifica complet teoriile tale dar ele sunt utile in viata de zi cu zi. Nu poti demonstra ca parlamentul Romaniei nu este condus de interese masonice dar nu poti demonstra nici o alta teorie negativa de acest fel si atunci folosesti briciul pentru a taia toate aceste prostii si a presupune ca pur si simplu parlamentarii sunt incapabili atunci cand fac prostii la guvernare (sau au interese mai putin complicate). Cand adevarul nu poate fi descoperit briciul taie pana iti lasa teoria cea mai probabil ca si cadru de viata.

Trebuie sa insist asupra rolului distructiv al briciului. Nimic nu se construieste cu el. Nici un argument nu se sprijina pe el si nici o teorie nu poata fi dovedita ca adevarata folosindu-l. Briciul doar distruge pozitia privilegiata a unor teorii care ne atrag prea tare din motivele gresite.

3. Putina istorie

Instrumentul a fost asociat cu William din Ockham. Acest filozof care a scris pe la inceputul anilor 1300 nu a avut un nume de familie care sa ramana in istorie. Probabil asta se intampla cand esti calugar de mic – primesti un singur nume. Asa ca si-a facut celebru locul de nastere. William a fost unul dintre cei mai cunoscuti logicieni ai evului mediu si se pare ca a folosit principiul din spatele briciului in mod regulat si cu mare succes. Totusi principiul in sine nu apare in scrierile sale si faptul ca i-a fost atribuit este o ciudatenie. Pentru ca alti filozofi inaintea sa au exprimat aceeasi pozitie. Probabil William si-a insusit ideea studiindu-i pe predecesori. Nu poti stii niciodata cand vine vorba de perioada respectiva insa William era probabil un crestin cinstit. Adica unul care credea sincer in Dumnezeu si mai mult il considera absolut necesar si de necontestat. Nu doar faptul ca a purtat tunsoarea aia aberanta a franciscanilor toata viata ma face sa cred asta ci si efortul cu care a dezbatut temele religioase (nu doar filozofia si politica). Totusi este de apreciat un calugar care decide sa se opuna Papei din motive strict logice, sa il declare eretic in ciuda riscurilor (William a fost excomunicat) doar pentru ca asa a rezultat din argumentatia sa. Fie si doar pentru acest tip de verticalitate merita atribuirea post-mortem a briciului, un instrument care necesita in cel mai inalt grad sinceritate intelectuala. Totusi pentru un credincios, William probabil nu ar fi apreciat larga utilizare a briciului pentru a ataca existenta lui Dumnezeu. Deobicei formula atribuita lui William este: “Nu multiplica entitatile (creea entitati) mai mult decat este nevoie”. Probabil un principiu bun pentru un nominalist (William era dintre cei care sustineau ca universaliile nu exista). Insa el nu s-ar fi gandit nici o clipa sa puna sub semnul intrebarii insasi entitatea suprema. Pentru ca el credea ca de Dumnezeu este in primul rand nevoie si nimic altceva nu trebuie cu necesitate sa existe in afara divinitatii. Trebuie inteles ca pe vremea aceea existau foarte putine explicatii care nu plecau intr-un fel sau altul de la Dumnezeu … care a creat lumea si toate cele din cer si de pe pamant.

Prin urmare avem un instrument facut celebru de un calugar si folosit in prezent de atei in discutiile de la bere. Un instrument care desi ii poarta numele nu este creat de el ci doar adoptat dar niciodata declarat. Un calugar care probabil l-a folosit ca o metoda de bun-simt pentru a simplifica gandirea atunci cand o ia pe calea periculoasa a teoriilor complexe. Un logician celebru cunoscut cel mai mult in prezent pentru un instrument care nu demonstreaza nimic 🙂

Oricare i-ar fi fost inceputurile, briciul a capatat faima in timp. Si nu atat de pe urma filozofilor cat a oamenilor de stiinta. Inca odata e ironica utilitatea intr-un domeniu precum cel al stiintei a unui intrument care nu poate demonstra nimic. Totusi utilitatea lui sta in economia de timp. Cand numarul de ipoteze posibile este mare iar timpul de cercetare este si mai mare atunci e util sa stabilesti o ordine cat mai buna. Daca iti vei petrece urmatorii 3 ani din viata incercand sa dovedesti sau sa invalidezi una din doua teorii despre un acelasi lucru atunci probabil ca e important daca alegerea initiala este mai probabila sau nu sa nimereasca teoria corecta. Nu vreau sa intru in detalii pentru ca istoria stiintei nu m-a pasionat niciodata dar iata cateva nume de oameni de stiinta care au folosit briciul (in vre-una dintre formele sale): Newton, Einstein, Euler, Plank, Heisenberg. Dar de fapt care om de stiinta nu apreciaza simplitatea intr-o teorie functionala. Asa cum spunea Karl Popper, o teorie mai simpla nu e doar mai frumoasa dar, avand mai putine elemente, da mai putine sanse falsitatii. Intr-o teorie complexa eroarea se poate strecura printr-o gramada de fisuri si crapaturi.

4. Briciul, asa cum il folosesc eu

Incerc sa tin briciul foarte bine ascutit. In mare pentru ca la mine sunt multe de taiat. Am o imaginatie bogata si imi place sa construiesc ipoteze. Cu cat construiesc mai mult cu atat am sanse mai mari de a gasi o explicatie satisfacatoare. Insa cantitatea nu inseamna mereu calitate. Potopul de idei nu sunt toate mici diamante de gandire. Mai degrama comoara unei idei bune este innecata in marea de idei mediocre. Si asta trebuie briciul sa taie. Pentru ca daca m-as apuca sa infirm rational fiecare idee prosteasca pe care o am nu as mai avea timp de nimic altceva. Mi-as petrece viata distrugand in loc sa construiesc. Am nevoie de brici sa taie excesul si sa imi lase doar cele mai bune idei. Cele mai probabile teorii. Teoria mai simpla, care explica totusi in intregime un fapt are sanse mai mari sa fie corecta.

E de fapt un ghid. O forma de ordonare. E ca la cofetarie. Ai in fata 10 prajituri si stii ca nu poti sa le mananci pe toate. Asa ca le aplici o grila. Le pui in ordinea procentului de ciocolata. Si apoi le mananci pe primele 3 … hai 4, poate 5 daca ai facut sport de curand. Sigur ca nu asta e ordinea calitatii lor dar sansele ca sa fi mancat cea mai buna prajitura facuta de cofetarie sunt mai mari asa decat daca ai fi luat 3 prajituri random. Daca bineinteles iti place ciocolata… Si sa nu uitam. Cand te intalnesti cu un prieten nu poti sustine ca cea mai buna prajitura e aia cu cea mai multa ciocolata. Tot trebuie sa le mananci pe toate ca sa stii. Dovada nu sta in criteriul de ordonare.

Prin urmare cea mai deasa utilizare o am fata de propriile mele idei. Sunt primul beneficiar si prima victima a briciului. Pentru ca nu e usor sa pierzi teorii dupa ce te-ai chinuit sa le faci. Exista o forma de atasament fata de idei care apare cu timpul. Ele prind radacini pe baza de familiaritate si nu corectitudine. Longevitatea unei idei ajunge un argument in sine pentru pastrarea ei.

A doua utilizare obisnuita a briciului este pe ceilalti sau pe ideile lor. In aceasta situatie briciul devine un topor in mainile mele. Imi ia foarte putin sa renunt la zeci de idei ale altor persoane, nu pentru ca le-as fi dovedit false dar pentru ca probabil sunt. Mai mult, sunt unii oameni pe care ii tai cu totul de pe lista celor pe care ii ascult. Ai zis ca masonii conduc lumea – pac – sanse mici sa mai aud altele dintre ideile tale. Si motivul pentru acest masacru e foarte simplu. Eu nu sunt singurul om prolific in idei. Majoritatea oamenilor au mai multe idei decat pot eu sa cercetez intr-o viata. Si nu stiu daca ati observat dar sunt foarte multi oameni pe lumea asta. Printre ei si printre ideile lor se gasesc niste diamante. Imi trebuie o metoda euristica pentru a gasi cat mai multe. Si briciul este perfect pentru asta.

Ultima folosire a briciului este cand il curat si il ascut. Atunci cand il pun sub lupa si ma gandesc la el. Oare il folosesc cum trebuie? Poate tai eu prea adanc sau poate nu mai taie bine in ultima vreme. Sau poate ar trebui sa renunt cu totul la el. Pana acum a rezistat cu brio examenelor mele de constiinta. Eu cred ca asa il perfectionez. Pentru ca un instrument mental trebuie perfectionat sau se pierde in timp. Creierul nostru nu stie sa fie static. Daca lucrezi cu o parte a lui partea respectiva creste. Daca nu lucrezi, scade.

5. Exemple absolut normale

Sa zicem ca un prieten nu iti raspunde la telefon. Dupa un timp te suna si iti spune ca nu a auzit telefonul. Ii spui ca nu e nici o problema insa in adancul sufletului nu poti scapa de impresia ca nu a vrut sa iti raspunda. Dar daca un client face acelasi lucru oare nu te gandesti ca ceva nu ii convine la tine si ca deja isi cauta un alt furnizor. Dar daca prietena ta nu raspunde la telefon oare nu o descosi pe urma mai mult decat ar trebui despre unde era si de ce nu isi tine telefonul aproape. Pana la urma de ce si-au luat toti oamenii astia telefon daca nu raspund la el?

Care este de fapt problema? Teoria din capul tau despre motivul pentru care nu ti s-a raspuns la telefon e mult mai complexa decat ar trebui. Nimeni nu zice ca prietenul tau nu e inca suparat ca nu l-ai anuntat de iesirea la bere din weekend sau ca un client nu vrea un furnizor mai ieftin sau poate ca prietena isi face de cap in timp ce tu muncesti la birou. Dar cunostiintele pe care le ai nu justifica o astfel de teorie. Cel mai probabil ea este o pierdere de vreme. Si deci poti folosi briciul lui Occam. Explicatia pe care o dau toti acesti oameni este mai simpla si mai naturala. Daca nu vrei sa pierzi o gramada de vreme cu ganduri negre ar fi mai bine sa o accepti.

Cand eram mic am avut la un moment dat o puternica durere de burta. Fara multe explicatii la dispozitie eu am preferat sa cred ca e cancer. Sigur ca nu poti cere unui copil sa se joace cu briciuri la o varsta frageda insa Occam m-ar fi putut ajuta atunci. Astfel am petrecut ore in sir calculand daca o sa mor sau nu inainte de urmatoarea Olimpiada (pe care imi doream neaparat sa ajung sa o vad la televizor). E usor sa razi de unele momente copilaroase dar cand vine vorba de imaginat boli nu suntem deloc mai maturi cu trecerea anilor. Si acum ma apuca diverse simptome iar explicatiile simple nu ma satisfac prea mult. Acum insa ma mai linisteste briciul care actioneaza impotriva ipohondriei.

Sanatatea imaginata functioneaza la fel. Inainte sa mergi la dentist iti trece durerea pentru o vreme si esti gata sa crezi ca nu mai ai nimic. Toata durerea dinainte a fost o inchipuire. Probabil doar un pic de apa rece care a atins exact o zona sensibila bine ascunsa intre doua masele. Mai rau, romanii sunt printre cei care ajung cel mai tarziu la doctor. Sigur ca motivele sunt mult mai complexe. Dar povestile mai mult sau mai putin complicate cu care se autoamagesc ca sa isi explice benign diversele dureri cred ca ajuta mult procrastinarea.

O alta trasatura tipic romaneasca este ghinionul. A avea ghinion este o forma de ingamfare. Nu e cel mai bun lucru care putea sa mi se intample insa macar mi s-a intamplat mie. Si mai mult nu am nici o responsabilitate, totul e in mana sortii. Asa se face ca am inventat martea ghinionista sau vinerea sau ziua de 13 etc. Dar doar pentru ca ti-ai uitat cheile de la masina (si ai decis sa nu te intorci dupa ele ca sa nu iti poarte ghinion) si apoi ai pierdut tramvaiul dupa ce ai alergat dupa el nu inseamna ca universul are ceva cu tine in zilele de Marti. De fapt o explicatie mai simpla este ca pur si simplu s-a intamplat sa fie marti si ca nu e prima oara cand pierzi tramvaiul doar ca observi atunci cand se potriveste cu teoriile tale. Teoria norocului si ghinionului bazat pe diversi factori din jur este o teorie care nu rezista bine briciului. Sunt prea multe explicatii suplimentare de dat si ai face bine sa renunti la ea. Nu de alta dar poate nu ar trebui sa aiba nici o influenta ziua curenta atunci cand vrei sa faci ceva cu adevarat important. Iti poate strica deciziile si implicit viata.

Toate exemplele de mai sus nu sunt altceva decat momente ale vietii. Momente obisnuite in care briciul ar avea o utilitate. Este vorba de utilitatea personala. Un fundament solid insa este doar un varf al aisbergului.

6. Teoria conspiratiei

Noi cei aflati in viata acum suntem produsul evolutiv al speciei noastre. Omenirea a muncit din greu, generatie dupa generatie, ca sa ajunga la noi. Si inainte sa sara cineva cu observatia ca nu suntem cine stie ce (mai ales in lumina ultimelor voturi politice) trebuie spus cate ceva despre acest proces evolutiv.

La nivel de individ a existat, ca in orice specie, o selectie naturala. Adica cei mai adaptati supravietuirii au trait mai mult, au facut mai multi copii, la randul lor supusi selectiei naturale si tot asa. Cei care, mergand prin savana, mai confundau un leu cu un tufis, au avut o influenta genetica mai mica decat cei care confundau un tufis cu un leu. Teoriile exagerate si-au avut mereu locul in mintea oamenilor facuti pentru supravietuire. Ca sa traiesti mult trebuie sa eviti pericolul. Si cum traiesti intr-o lume pe care nu o intelegi, cu cat iti imaginezi mai mult pericol cu atat esti mai in siguranta. Probabil de acolo a pornit teoria conspiratiei. (in mod evident teoria conspiratiei se refera la situatii sociale insa pentru ca este cea mai raspandita forma a scenaritei imi place sa ii dau numele ei intregului fenomen). Dar eu as mai adauga un pilon. In lupta cu selectia naturala a fost mereu selectia sexuala. Sigur ca e bine sa fugi daca ti se pare ca vezi un leu dar daca toti fug ca fricosii si tu ai curajul sa il infrunti s-ar putea sa impresionezi cateva fete. Si mai bine ar fi daca ai putea sa faci totul fara sa te pui in pericol. Sa zicem prin niste povesti bine spuse. Iar cei care stiu sa spuna povesti au si o imaginatie foarte bogata. Iar cand ai o imaginatie foarte bogata vei ajunge sa vezi lei dupa fiecare tufis. Si astfel scenarita umana a luat avant.

Scenarita este un instrument evolutiv util. Ne tine in viata si de aceea nu ar trebui sa o blamam sau sa o privim de sus. Sa iti poti imagina diverse lucruri ca si cum s-ar intampla in mod real este cel mai bun mod de a gasi explicatia corecta printre zecile de explicatii false. Fara aceasta extindere imaginara a intelectului nu s-ar fi facut multe progrese in gandire. Problema este ca simpla extindere nu este de ajuns. Avem nevoie sa urmeze o contractie. Doar pentru ca ti-ai imaginat 10 scenarii explicative posibile nu inseamna ca ai obtinut mare lucru. Acum trebuie sa te hotarasti asupra unuia si sa il folosesti in viata de zi cu zi. Si aici oamenii au probleme. In mod ideal aici ar trebui folosit briciul lui Occam, insa briciul nu poate fi usor folosit pentru decizii rapide. Oamenii iau decizii rapide cat de des pot (pentru ca daca tufisul tau chiar este un leu atunci ar fi bine sa fi fugit deja). De asemenea procesul gandirii necesita efort si exercitiu. Ambele consuma resurse vitale care ar fi putut fi folosite mai bine pentru a construi niste colacei in jurul burtii pentru situatiile in care ramai fara mancare. Alte si alte motive pentru a nu folosi briciul. E greu si nu suntem facuti pentru asta.

Evolutia noastra nu a fost doar la nivel de individ dar, si mai important, la nivel social. O societate mai bine organizata va supravietui chiar daca nici un individ al ei nu este spectaculos. Puterea grupului a facut din oameni specia dominanta a lumii. Iar intr-un grup bine organizat nu are nici un rost sa tai lemne cand altcineva a facut deja asta. Sau sa gatesti unde exista deja un bucatar. Specializarea este utila iar rolul tau in societate este determinat de specializarea ta. Din pacate acest lucru este valabil si pentru gandire. O societate nu functioneaza prea bine daca toata lumea gandeste. E mult mai bine daca alocam acest job catorva mai bine pregatiti iar restul doar acceptam ca reale teoriile lor. Suntem bine pregatiti sa acceptam teoriile cu impact social. Cu cat o teorie are mai multi adepti cu atat ea capata mai multa veridicitate in capul nostru (chiar daca noi nu am verificat-o niciodata). Cateodata asta e bine pentru ca nimeni nu vrea sa demonstreze fiecare formula matematica inainte de a construi o casa. Cateodata (mai rar) insa e rau pentru ca acceptam si teorii ale conspiratiei. Si cu cat sunt mai multi cei care le sustin cu atat teoriile acestea sunt mai reale pentru noi.

La un moment dat un prieten mi-a explicat ca are mai mult respect pentru cei care cred in Dumnezeu decat cei care cred in extraterestrii. Cum nici una dintre teorii nu poate fi demonstrata, la nivel strict de valabilitate sunt egale. Ce are Dumnezeu in plus? Mai multi adepti. Dar cursa nu este incheiata iar evolutia inca ii poate aduce pe extraterestrii in avantaj. Un Dumnezeu extraterestru ar inchide gura tuturor :).

7. Cand briciul taie (prea) adanc

Daca tot am ajuns aici sa vorbim putin si de divinitate. Atacul la adresa existentei lui Dumnezeu este unul dintre modurile cele mai des folosite ale briciului. Iata si versiunea mea.

Primul pas e definirea lui Dumnezeu. Din pacate credinciosii cat si necredinciosii au mari probleme in a oferi o definitie coerenta. La nivel strict religios este vorba despre o entitate supranaturala (orice ar insemna aceasta iesire imposibila din natural). La nivel intelectual definirea ideii de Dumenzeu ajunge sa fie: exista ceva acolo si nu stim noi exact ce. Insa oricine va incerca sau va evita sa il defineasca pe Dumnezeu va fi in general de acord asupra faptului ca aceasta entitate are un rol in lume. Fie ca este un fel de motor magic care o pune in miscare, fie ca a fost un impuls declansator a tot ce ne inconjoara, fie ca este un fel de destinatie finala pentru suflet si un scop absolut al vietii. De altfel acest rol este, cred eu, necesitatea sociala pentru care avem idea de Dumnezeu in gandirea noastra. Insa cand introduci rolul divinitatii in lumea din jurul nostru nu faci decat sa complici orice explicatie a functionarii ei. Deja avem explicatii pentru multe din lucrurile pe care nu le intelegeam acum sute si mii de ani (precum inceputul lumii sau aparitia si evolutia vietii) iar pentru lucrurile care nu pot fi demonstrate avem in general teorii mai simple decat Dumnezeu. Avem insa si lucruri nedovedite sau neintelese iar aici Dumnezeu vine ca un balsam rational. Pare simplu sa atribui o cauza dumnezeiasca. Ne ajuta atunci cand nu putem trai relaxati intr-o lume de neinteles. Si majoritatea oamenilor prefera sa aiba o explicatie (oricare ar fi ea) in loc sa nu aiba nici o explicatie. Insa e doar o iluzie logica pentru ca orice explicatie care il foloseste pe Dumnezeu ar trebui sa ia in considerare complexitatea imensa a explicarii sale. Cum a ajuns sa exista si cum functioneaza aceasta entitate magica. Se poate oricand gasi o teorie mai simpla din punct de vedere logic ca alternativa. Si asta ne spune briciul in privinta lui Dumnezeu. Ca nu ne este necesar din punct de vedere logic. Daca vrem sa gandim rational atunci ar trebui sa acceptam inexistenta sa.

Nu am pretentia ca subiectul acesta poate fi tratat in doua paragrafe de text insa sunt convins ca vor fi si alte ocazii viitoare pentru aprofundare. Mai trebuie doar insistat ca tot ce am spus mai sus nu trebuie luat ca o demonstratie pentru inexistenta lui Dumnezeu. Inexistenta a orice nu poate fi demonstrata.

As vrea sa mai trec in revista cateva folosiri puternic sociale ale briciului.

De exemplu in domeniul politico-administrativ unde noi toti ne plangem in mod constant de deciziile luate de guvern sau de parlament. Si de multe ori explicatia care ne vine automat in minte este reaua-intentie. Insa eu cred ca exista cam intotdeauna o teorie mai simpla si mai usor de acceptat. Este vorba despre incompetenta. Administrarea unei tari sau a unui corp complex de legi nu este o treaba simpla. A fi incompetent in acest domeniu nici macar nu este atat de greu. Iar faptul ca alesii nostri sunt votati de catre alti incompetenti in domeniu (noi toti) face lucrurile si mai probabile. Niste nespecialisti aleg specialistii intr-un domeniu cu foarte putini specialisti dar cu multe beneficii sociale. De altfel reaua intentie presupune o motivatie suplimentara pentru a face lucrurile altfel. O motivatie nedemonstrata si doar presupusa. Un element de crestere a complexitatii teoriei noastre. Iar briciul ne spune ca, in cele mai multe cazuri, ar fi mai corect sa presupunem ca cei care iau decizii pur si simplu nu sunt la nivelul intelectual la care ar trebui sa fie.

Dar mai sunt unii care o sa va explice ca oricum toate deciziile financiare ale lumii sunt luate de evrei. Este lucru stiut ca acest popor controleaza finantele lumii :). Iar altii o sa iti explice (nu se stie de ce dar in soapta) ca nici deciziile politice nu sunt la mana ministrilor sau parlamentarilor. Ele sunt luate de forurile masonice. Iar pentru cei un pic mai elevati in teorii nimic nu se invarte in lumea politica fara acceptul marilor corporatii. Toate aceste teorii clasice ale conspiratiei sunt domeniul de activitate al briciului. E de ajuns sa te gandesti cat de simple sunt explicatiile alternative ca sa iti dai seama ca nu ar trebui pierdut timp cu combaterea acestor idei. (pe vremea cand am scris textul asta nu aparuse inca statul paralel)

Un alt domeniu in care briciul ar face mult bine este cel al vaccinarii. Pentru ca sunt putini cei care se straduie sa caute dovezile stiintifice (nici de o parte nici de alta). Si e normal sa fie asa. Daca am sta sa cautam explicatiile tehnice si apoi sa le intelegem in fiecare domeniu al vietii noastre nu am avea destul timp sa mai facem si altceva. Dar aici avem o teorie simpla – ceea ce ni se spune despre vaccinuri de catre autoritati e adevarat – contra unei teorii complexe – exista o conspiratie a vaccinurilor astfel incat ele sa fie prezentate ca bune cand de fapt sunt nocive. Si este un moment bun sa taiem din temelii aceasta teorie complexa. Probabil ca daca ea va prinde avant vom fi nevoiti majoritatea dintre noi sa intelegem dovezile stiintifice ca sa ne putem apara societatea la un nivel mai inalt.

O ultima folosire a briciului si una dintre cele mai greu de acceptat. Nu exista suflet. Nu voi intra in acest subiect acum. Este un subiect sensibil si interesant si imi doresc sa revin asupra lui intr-un mod mai elaborat. Insa mi-as dori ca fiecare dintre noi sa se gandeasca daca aceasta entitate nedemonstrata pana in prezent este si in alta parte decat in capul nostru. Stim deja ca nu tot ce este in capul nostru este si in realitate. De ce nu ar fi si sufletul o iluzie utila din perspectiva evolutiva?

8. Concluzia – Sa dam fiecaruia briciul lui

Acesta este un apel (lung) la mobilizare. Briciul ar trebui sa aiba un rol social. Pana acum, in istorie, acesta a fost un instrument al cunoasterii. Dar cunoasterea a fost mereu o calatorie individuala si singuratica. Eu as vrea sa folosim briciul impreuna in societate. Sa il folosim pentru a ne intelege mai bine unul cu altul. Pentru a taia stufarisul inevitabil ar relativismului social. Pentru a evita concluziile pripite si faptele ce vin imediat dupa acestea.

Traim fiecare dintre noi in lumea sa personala. Fiecare lume e diferita de a celuilalt dar toate se bazeaza pe acelasi cadru natural care este universul din afara noastra. Briciul ne poate ajuta sa acordam lumile noastre interioare astfel incat sa ne putem intelege mai bine. Sa putem discuta pe aceleasi premize si sa ajungem la concluzii comune. Si inevitabil sa ajungem sa tragem cu totii in aceleasi directii sociale. Acum suntem foarte des niste boi care trag in toate partile de carul preistoric al neintelegerii.

Suntem animale sociale si tot ce facem mai special pe lumea asta are legatura cu societatea noastra. Nimic nu exista cu adevarat in afara societatii iar societatea ar fi mult mai bine servita chiar si de niste boi dar macar sa tragem in aceeasi directie in domeniile importante.