Mesajul si sursa

Probabil ti s-a intamplat pana acum sa iei contact cu pozitia stiintifica prin care ti se explica (cu ordine de marime) ce mici suntem noi oamenii in comparatie cu universul. Inteleg ca sunt mai multe stele in galaxiile cunoscute decat fire de nisip pe planeta (nu am reusit sa retin cifre, doar comparatii). Desi m-am lovit de multe ori de sustinerea asta niciodata nu am reusit sa o retin corect. Si cred ca motivul tine de incapacitatea mea de a o integra corect in gandire. Creierul meu refuza sa o retina pentru ca nu are nici un sens pentru el. De la un nivel de marime in sus nu are nici un rost sa incerci sa iti imaginezi lumea si cu atat mai mult sa te comporti ca si cum ai intelege. Totul poate fi pus linistit sub un semn mare pe care scrie: Imens sau Incredibil sau WTF. Adica mai mult decat poti cuprinde fie si in gandire, mai mult decat poti intelege sau cerceta. Nu neg interesul stiintei pentru acest gen de masuratori dar pentru mine, la nivel personal, e aproape la fel de interesant ca masurarea posibilitatii mele de a deveni solistul unei trupe rock. La un moment dat am inteles ca, daca iei toate firele de nisip ale planetei si il cauti pe cel mai mic dintre ele, sansele mele ar fi mai mici. Cu cat mai mici … cui ii pasa?

Lumea fizica este intr-adevar imensa, inspre mai mic sau inspre mai mare in aceeasi masura, dar ne putem imagina ceva mai extins decat ea. Lumea ideilor si sora sa – lumea parerilor. In istorie au existat vremuri in care s-a trait cu iluzia ca poti intelege intr-o viata tot ce e de inteles. Despre cum functioneaza lumea si viata in sine, despre ideile filozofiei si stiintei. Au existat oameni completi, enciclopedii ambulante, continand in ei un univers al cunoasterii. Pana cand oamenirea s-a trezit din acest vis frumos si a inteles ca nici un creier nu e de ajuns de mare pentru toata cunoasterea noastra. Mai ales ca problema s-a agravat cand cunoasterea a devenit … nesigura. Poate inainte stiai care sunt specialistii in fizica de la care sa inveti fundamentele, apoi ii luai la rand pe cei in economie, psihologie etc. Dar acum nici partea asta nu mai e clara. (Sigur ca relativistii ne-au invatat cu mult timp inainte ca pamantul este fum sub picioarele noastre, dar cine i-a luat cu adevarat in serios?) De la cine ar trebui sa inveti? Oare ar trebui sa verifici fiecare informatie, fiecare idee pe cont propriu? In cine poti avea incredere cu adevarat? Problema nici macar nu mai este una legata de spatiul de stocare ci de puterea de procesare. Nu poti cerceta totul singur. E cert ca vei stoca o gramada de neadevar si ce este cel mai trist e ca vei avea incredere absoluta in el. Exista oare vreun mod de a creste calitatea ideilor noastre? Idei care ne ghideaza gandirea de zi cu zi. Ar trebui oare sa ne multumim cu nesiguranta? Probabil ca da. Dar eu cred ca asta nu trebuie sa ne opreasca din incercarea noastra permanenta de a o limita.

Majoritatea oamenilor accepta validitatea unei mari parti din informatiile primite fara a le verifica. Ceea ce este absolut normal daca vrei sa ai timp sa mai si traiesti. Desi problema in sine pare evidenta ea este mai subtila decat pare si exista cateva straturi de intelegere si acceptare. Este clar ca suntem bombardati cu informatii pe toata durata zilei, informatii pe care si daca am vrea nu am putea sa le verificam in intregime. Ce am putea insa sa facem ar fi sa le limitam. Unele sa le acceptam ca incerte iar restul sa incercam sa le validam. Daca o multime de informatii nu pot fi verificate in mod realist atunci poate o submultime a lor este totusi verificabila. Din pacate aceasta este o solutie ineficienta. Al doilea strat al problemei este valoarea verificarii. Daca am selecta un singur fapt din multitudinea celor aflate intr-o singura dimineata si am face o verificare extensiva asupra lui probabil ca am termina undeva pe seara. Iar in anumite cazuri, concluzia, oricat de bine documentata ar fi, nu ne-ar situa in punctul multumitor al adevarului. Cateodata nu exista o concluzie corecta si sigura in mod absolut (sunt fapte sau idei asupra carora, planeta, cu toti expertii ei trecuti sau actuali, nu a cazut inca de acord). Sau unele lucruri te pot pur si simplu depasi, tehnic sau conceptual. Cateodata iti trebuie ani de studiu pentru a fi capabil sa verifici un fapt intr-o singura zi. De aceea vei avea in cele mai multe cazuri nevoie de ajutor. Oameni mai potriviti decat tine pentru un domeniu sau altul. Surse de informare in care sa ai mai multa sau mai putina incredere. Fie ca gasesti expertul potrivit sau nu, vei fi fortat sa accepti multe idei gresite. Fie si temporar cu dorinta de a le reverifica ulterior. Nu vei putea niciodata lucra cu corectitudine absoluta. Certitudinea nu exista. Ceea ce nu inseamna ca unele idei nu pot fi complet idioate comparativ cu altele. Doar pentru ca nivelul tau de pregatire tehnica nu iti permite sa garantezi ca vaccinurile sunt bune nu inseamna ca e un lucru inteligent sa crezi sursele care spun ca sunt rele. Prin urmare ne gasim aici intr-o situatie fluida, intre doua constrangeri opuse. Pe de o parte suntem fortati sa lucram cu concepte, idei, pareri intermediare ca si cum ar fi finale si certe. Altfel cum am putea sa functionam zilnic? Pe de alta parte trebuie sa anulam iluzia certitudinii si sa tratam aceste idei ca si cum nu vor fi niciodata finale. Sa ne asteptam in orice moment ca ele sa fie clarificate, slefuite si in final inlocuite cu unele mai bune. Ba mai mult, ar trebui sa alocam timp pentru a merge intentionat in aceasta directie. Cand trebuie sa actionam, sa luam decizii, ar trebui sa ne tratam ideile ca fiind corecte, altfel cum am putea vreodata sa decidem. Dar cand timpul ne permite ar trebui sa facem eforturi considerabile sa ne judecam opiniile si sa integram judecatile asupra lor venite din surse externe. Dar nu oricum pentru ca sursa este cel putin la fel de importanta ca mesajul pe care il transmite.

Ce putem face pentru a ne simplifica viata in fata torentului de informatii – sa studiem sursele. In general sursele sunt repetitive. Afli lucruri de la aceiasi oameni, prin aceleasi publicatii sau institutii si aceleasi website-uri. Reducerea numarului de surse reduce automat cantitatea informatiei ce te loveste. Avantajul este ca sursele nu trebuie studiate de fiecare data. Odata si bine. Din cand in cand trebuie insa revenit si verificat daca o sursa si-a pastrat calitatea pentru ca nimic nu ramane la fel permanent. In plus te ajuta de multe ori sursele deja alese pentru a le judeca pe cele noi. Google avea un sistem de baza pentru calculul relevantei unui link. Daca alte linkuri relevante trimiteau catre acesta, atunci primea un punctaj mai mare. Practic conta cine vorbea despre tine la fel de mult cu ce spuneai. In privinta surselor e relativ usor sa judeci una noua dupa ceea ce zic sursele tale de incredere despre ea. Acest proces simplificator este insa relativ periculos pentru ca tinde sa ascunda parerile contrare. Prin urmare apreciaza cand o sursa veche recomanda o sursa noua pentru ceea ce reprezinta sau modul in care gandeste si nu pentru faptul ca are aceleasi pareri. In plus, din cand in cand, toate sursele tale trebuie reverificate. Daca imaginea de ansamblu releva mult prea mult conformism in idei atunci incearca sa introduci si alte surse externe, de care poate ca nu iti place asa mult sau cu care in general nu esti de acord. O trasatura foarte importanta a verificarii este interesul personal al sursei. In cazul fiecarei combinatii mesaj-sursa exista un nivel de interes. Cu cat sursa are un interes personal mai mare ca mesajul sa fie/para adevarat cu atat ar trebui sa fie crezuta mai greu. Daca insa mesajul este in mod evident impotriva interesului sursei, sustinerea lui de catre aceasta devine foarte relevanta. De multe ori aceasta regula simpla indica persoanele care ar trebui ascultate in fiecare caz. Acest nivel de credibilitate trebuie combinat cu nivelul de expertiza al sursei pe fiecare domeniu. Chiar si cu cea mai buna intentie oamenii pot gresi acolo unde nu se pricep sau nu inteleg. Sursele sunt specifice, nu generale. Ele pot fi excelente in domenii in care au pregatire si nocive in altele. Ai grija la domeniile preferentiale ale fiecareia si nu accepta surse care nu gresesc niciodata. Folosind o combinatie intre credibilitate si nivelul de expertiza pentru sursele tale, gradul de neintelegere la care te supui va fi mai scazut.

Bineinteles ca nu exista reguli fixe matematice pentru acceptarea sau refuzul unei idei in functie de sursele sale. Insa chiar daca procesul pare cateodata complex ar trebui sa avem incredere in propriile forte. In masura in care exersam judecata surselor si revenim constant asupra ideilor care nu ne dau pace, creierul nostru se va obisnui cu modul critic in care trebuie filtrate acestea. Vom ajunge sa aplicam rationamentul de refuz sau acceptare a ideilor de la sine. Creierul va gandi fara noi – asa cum face cu fiecare proces automat. Tot ce trebuie noi sa facem este sa il verificam din cand in cand sa nu devina prea confortabil in modul sau de actiune. Procesul de filtrare al ideilor va deveni unul simplu (ceea ce nu inseamna neaparat rapid sau infailibil). Vom trasa niste limite aproximative. Una este limita minima de la care o idee este luata in seama – genunchiul broastei in materie de idei. Sub aceasta limita orice idee va fi refuzata fara dezbatere. Un exemplu ar fi ideea ca Pamantul este plat sau ca Australia nu exista – eu am ajuns la concluzia ca oamenii care sustin aceste prostii nu exista fizic in lumea noastra. Tot ce trebuie sa faci e sa uiti de ei si vor disparea din existenta :). O alta limita va fi aceea peste care sunt acceptate instant ideile. Un exemplu este ideea ca vaccinurile sunt un lucru foarte bun. Un alt exemplu este ca nu exista Dumnezeu … am glumit, asta e doar pentru mine. Motivul pentru care unele idei sunt acceptate fara dezbatere este ca algoritmul de acceptare cu care creierul meu s-a obisnuit le adopta instant fara nici un efort. Asta nu inseamna ca aceste idei nu pot fi dezbatute. La fel ca si cele refuzate din start, orice idee poate fi dezbatuta cu mintea deschisa. Dar daca tinem la eficienta si la timpul nostru probabil ca ar trebui sa incepem cu alta categorie de idei – cele de mijloc. Sunt ideile aflate intre cele doua limite, pe terenul de lupta al ratiunii. Ideile aflate aici nu pot fi aruncate instant ca fiind stupide si nici nu pot fi imbratisate ca evidente. Ceva ne incurca in orice directie am lua-o. Prin urmare nu avem incotro decat sa le dezbatem – rational vorbind. Asta necesita de multe ori curaj intelectual, mai ales cand vorbim de idei aprobate sau refuzate instant de o majoritate a societatii. E greu sa dezbati o idee evidenta pentru toti cunoscutii tai. Dar cand esti curajos si curios asta ar trebui sa faci. Cele doua linii despre care am vorbit mai sus nu sunt fixe pe parcursul vietii si nu sunt fixe de la o persoana la alta. Fiecare dintre noi le va trage acolo unde se simte el confortabil. Dar simpla acceptare a unei astfel de impartiri o sa salveze o gramada de energie. Daca ai pierdut vreodata o gramada de timp explicandu-i unui credincios de ce nu poti sustine rational existenta unui dumnezeu atunci probabil ca stii despre ce vorbesc. Dar daca tot timpul asta ar fi fost petrecut pentru a intelege cum politicile de stanga sau cele de dreapta afecteaza societatea si ca urmare ce ar trebui sa votam in anumite momente am fi avut ceva de castigat. Daca nu am pierde vremea discutand si validand stupida acuza asupra vaccinurilor dar am dezbate ce este mai important pentru noi ca societate – educatia, sanatatea, mentalitatea. Daca nu am incerca sa convingem un prost de calitatea teoriei relativitatii in timpul in care am putea asculta de la un intelept cum functioneaza creierul.

Procesul de mai sus este intuitiv si simplificator. De asemenea el se bazeaza doar pe influenta surselor si pe incredere in propria minte. Dar pentru idei care conteaza cu adevarat exista si un proces mai complex de intelegere si acceptare, mai elaborat si bineinteles mult mai scump in materie de timp si energie. Iar concluzia nu va fi o valoare de adevar ci un procent. Pentru ca increderea noastra intr-o valoare de adevar ar trebui sa fie intotdeauna statistica. In nimic nu putem crede 100% insa variem procentul in functie de nivelul intelegerii. Cum ajungem sa alocam un procent unei idei? Imagineaza-ti ideea ca pe constructia unui zid a carui valoare este data de media caramizilor sale. Fiecare caramida va fi mai mare sau mai mica, mai rezistenta sau mai fragila. Sursele ideii (atat sursa principala cat si cele coroborante) sunt primele caramizi. O alta caramida este data de experienta ta de viata. O alta de similitudinea cu alte idei ce au deja o valoarea de incredere alocata. Nu uita insa sa controlezi pentru propriul interes. De asemenea trebuie control pentru propriile preconceptii pentru ca unele idei iti vor parea mult mai usor de acceptat decat altele. In acest sens trebuie sa faci efortul de a sustine sincer pozitia contrara. Concluzia acestei sustineri este la randul ei o caramida. Si nu trebuie neaparat sa te opresti aici. Poti construi oricat de mult. Fiecare caramida va aduce un plus sau un minus, mai mic sau mai mare, pozitiei finale. Unele caramizi, adaugate in trecut vor putea fi scoase din zid. In acest fel rezultatul va fi mai departe de propriile dorinte sau intuitii initiale si mai aproape de adevar. Prin simpla aplicare a acestui algoritm, oricat de gresit il vei aplica si in orice forma matematica, vei avea sanse mai mici sa te (auto-)pacalesti. Chiar alocand diverselor argumente procente cu ochii inchisi (metaforic vorbind) vei ajunde mai departe decat stabilind direct o valoare de adevar unei idei. Nu trebuie sa intelegi statistica prea mult ci doar sa faci efortul de a gandi in timpul in care iti pastrezi onestitatea si deschiderea intelectuala. Efortul in sine te va duce mai departe decat iti imaginezi. Iar efortul constant iti va dezvolta muschi intelectuali.

Daca ai timp si interes sa dezbati nemurirea sufletului in cateva luni de analiza atenta – jos palaria. Intregul meu respect se duce catre cei care isi pot petrece viata gandind. Pentru noi ceilalti, poate ca unele metode rapide de luare a unei decizii sunt utile. Fie ca nu reusim sa gandim destul (de bine), fie ca suntem ocupati cu lucruri mai urgente, intotdeauna vom fi mai in siguranta cu pamantul ferm al ideilor bune sub picioare. Si in lipsa timpului sau energiei de a cerceta lumea larga pentru cele mai bune idei posibile, ne trebuie un algoritm simplu de acceptare a celor mai bune idei care plutesc in jurul nostru. Studiul sursei inaintea mesajului este un bun inceput.