Societatea mea
Ghimpele din sufletul meu
Sunt lucruri mici pe lumea asta care au efecte disproportionat de mari asupra calitatii vietii. Pentru mine modalitatea de folosire a claxonului este unul dintre ele. Nu doar ca este un ghimpe in viata mea de zi cu zi pana la nivelul la care fiecare claxon auzit, indiferent de unde si al cui, imi scade nivelul de fericire cu 10%. Dar este si un simbol social, un indicator de civilizatie si respect. Ce arata el puteti presupune cu totii. De ce este acest indicator atat de relevant e o poveste din care articolul meu nu spune decat o parte. Insa pentru cei care nu au rabdare sa citeasca pana la capat o sa pun concluzia si aici: Evitati sa claxonati daca va pasa de fericirea mea!
Povestea fumurilor mele
Multa vreme tigara a facut parte din viata mea. A intrat acolo in liceu ca la multi altii, pentru ca lumea in care traiam era o lume a fumatorilor. Apoi a ramas lipita de mine si a devenit parte din personalitatea mea. In ciuda pauzelor mai mici sau mai mari nu am reusit sa scap de ea dupa primele incercari. Dar pana la urma am facut-o si pe asta. Multi ani mai tarziu nu pot decat sa ma mir cat de putin mai conteaza tigara in viata mea. E ca si cum nu ar exista. Din cand in cand simt fum de tigara in jur si imi amintesc.
Spitalul care nu a fost construit din cauza lui Brancusi
Cum ar trebui sa fim guvernati de un guvern a carui parere e mai buna decat a noastra sau o poveste despre specializare.
Mi-am dorit sa judec o decizie a tehnocratilor in aceasta perioada grea a societatii noastre (din cauza faptului ca oamenii normali nu pot avea prea usor incredere in cei care guverneaza fie ei in parlament sau in guvern). Motivul tine de principii. Ele ar trebui sa fie aplicabile si aplicate indiferent cine e la putere. Daca vom avea, ca societate, principii corecte si solide vom descoperi foarte repede ca suntem multumiti de conducatorii nostri – ca prin minune. Intr-un fel asta e si o poveste despre responsabilitate.